vineri, 4 mai 2018

NOVENĂ ÎN CINSTEA SFINTEI FECIOARE MARIA DE LA FATIMA

Fotografia postată de Biserica Romano-Catolică Galaţi.
(Sărbătoare: 13 mai – prima apariție)
ZIUA I (4 Mai )
Rugăciune
O Fecioară Mamă, care ai binevoit să apari în solitarii munți de la Fatima celor 3 păstorași, învățându-ne că în singurătate trebuie să vorbim cu Dumnezeu în rugăciune pentru binele sufletelor noastre; dobândește-ne dragoste față de rugăciune și reculegere, pentru ca să putem asculta glasul Domnului și să împlinim cu fidelitate Voința sa preasfântă.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!
ZIUA II
Rugăciune
O Fecioară și Mamă preacurată, care înveșmântată într-o strălucire albă ca zăpada ai apărut păstorașilor simpli și nevinovați învățându-ne cât de mult trebuie să iubim nevinovăția trupului și a sufletului, ajută-ne să prețuim acest dar supranatural, astăzi atât de neglijat, și nu permite să-l scandalizăm pe aproapele nostru prin cuvinte și fapte, dar să ajutăm sufletele nevinovate să păstreze această comoară divină.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!
ZIUA III
Rugăciune
O Marie, Mamă a păcătoșilor, care apărând la Fatima ai lăsat să se observe o ușoară umbră de tristețe pe chipul tău ceresc, semn al durerii pe care ți-o pricinuiesc jignirile pe care noi i le aducem în mod continuu Fiului tău divin, dobândește-ne harul unei căințe desăvârșite, pentru ca să mărturisim cu toată sinceritatea păcatele noastre la sfântul tribunal al pocăinței.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!
ZIUA IV
Rugăciune
O Regină a sfântului Rozariu care ai purtat în mâini o coroană de bobițe strălucitoare și ai insistat atât de mult ca să recităm sfântul Rozariu pentru a obține harurile de care avem nevoie, inspiră-ne o mare iubire față de rugăciune, mai ales față de Rozariul tău, model de rugăciune vocală și mintală, așa încât să nu lăsăm să treacă ziua fără a-l recita cu atenția și evlavia cuvenită.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!
ZIUA V
Rugăciune
O Regină a Păcii și Mama noastră milostivă, în timp ce asupra Europei amenința groaznica nenorocire a primului război mondial, ai arătat păstorașilor de la Fatima modul de a ne elibera de atâtea nenorociri prin recitarea Rozariului și practicarea pocăinței, dobândește-ne de la Dumnezeu ca să înflorească printre noi prin credință și prin virtuțile creștine pacea și prosperitatea publică, spre cinstea ta și a Fiului tău divin.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!
ZIUA VI
Rugăciune
O Scăpare a păcătoșilor care i-ai îndemnat pe păstorașii de la Fatima să se roage lui Dumnezeu pentru ca acei sărmani nefericiți care refuză legea lui Dumnezeu să nu cadă în infern și ai spus unuia dintre ei că viciul trupului prăbușește cel mai mare număr de suflete în flăcările infernale, dă-ne, împreună cu o mare groază față de păcat, mai ales față de cel al necurăției, compătimire și zel pentru mântuirea sufletelor care trăiesc în mare pericol de a se condamna pentru vecie.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!
ZIUA VII
Rugăciune
O Tămăduitoare a bolnavilor, când păstorașii ți-au cerut să vindeci unii bolnavi ai răspuns că aveai să dai sănătatea unora și nu altora și ne-ai învățat că boala este un dar prețios al lui Dumnezeu și un mijloc de mântuire. Dă-ne o astfel de conformare cu voința lui Dumnezeu în dificultățile vieții, încât nu numai să nu ne plângem, dar să-l binecuvântăm pe Domnul că ne oferă un mijloc pentru a ispăși în acest fel pedepsele temporale meritate pentru păcatele noastre.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!
ZIUA VIII
Rugăciune
O Fecioară Preasfântă care le-ai arătat păstorașilor dorința de a fi înălțat la Fatima un Sanctuar în cinstea Preasfântului Rozariu, dă-ne o iubire profundă față de misterele Răscumpărării noastre care se comemorează în recitarea Rozariului, pentru a trăi astfel, încât să ne bucurăm de roadele sale prețioase, cele mai sublime pe care Preasfânta Treime le-a dat familiei umane.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!
ZIUA IX
Rugăciune
O Fecioară Îndurerată care ai arătat la Fatima Inima ta înconjurată de spini cerând mângâiere și promițând ca răsplată harul unei morți bune, convertirea Rusiei și triumful final al Inimii tale Neprihănite, fă ca urmând dorința Inimii lui Isus să fim fideli în a-ți oferi tributul de reparare și de iubire cerut de tine în primele Sâmbete ale lunii, prin care să fim părtași de harurile promise.
Bucura-te Marie...
Sfântă Fecioară a Rozariului de la Fatima, roagă-te pentru noi!



luni, 26 februarie 2018

LECTIO DIVINATema a VII-a„Zelul pentru casa ta mă mistuie”(In 2,13-25)


1. 
Lectura textului13 Pa tele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. ș14 Şi a găsit în templuvânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând unbici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedeleschimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis:„Luaţi acestea de aici! Nu faceţi din casa Tatălui meu casă de negustorie”. 17 Discipolii luişi-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18 A adar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să facișacestea?” 19 Isus le-a răspuns: „Dărâma i acest templu şi în trei zile îl voi ridica!” ț20 A adar,și-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi ase de ani”. ș21 Însă el vorbea detemplul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spusacestea şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.23 Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând minunile pe care lefăcea, au crezut în numele lui. 24 Dar Isus nu se încredea în ei pentru că îi cunoştea pe toţi. 25Şi nu avea nevoie de cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoştea ce era în om.



2. Moment de tăcere şi de rugăciune Pentru a face posibilă intrarea Cuvântului lui Dumnezeu în inimile noastre şiluminarea vie ii noastre.ț3. Prezentarea textului- Suntem imediat după nunta din CanaIoan nu vorbe te despre minuni aşa cum fac evangheliile sinoptice, care folosescșcuvintele teras (faptă minunată), dynamis (putere) sau paradoxon (paradox), ci de „semne”(ta sèmeia). La fel ca la nunta din Cana, şi acesta este un „semn” ce depăşeşte puterea
omenească şi ne arată originea sa dumnezeiască. Este un semn cerut de „iudei” (Ce semn neară i?ț ), un semn care preveste te marele „semn” (Învierea).ș- Când a avut locDacă evangheliile sinoptice situează acest episod la sfârşitul vieţii publice a lui Isus,Ioan îl prezintă la începutul activităţii sale. De asemenea, conform evangheliilor sinoptice,Isus „a urcat” doar o dată la Ierusalim, la sfârşitul misiunii sale, pentru a fi răstignit; înEvanghelia după Ioan însă, Isus „a urcat” de trei ori, iar aici suntem la prima sa „urcare laIerusalim”.- Unde este adevărulÎn trecut s-a considerat că evangheliile sinoptice au fost mai aproape de adevărulistoric. Într-adevăr, pare că este mai logic ca episodul să fi avut loc la sfârşitul vieţii lui Isus.Astăzi însă cercetătorii consideră că, deşi Ioan a atribuit o dimensiune teologică scenelor dinevanghelia sa, întotdeauna există în acestea un substrat istoric foarte important.- Afacerile din TempluEste prezentată nu doar funcţia geografică, religioasă şi sociologică a Templului, ci şifuncţia sa de negociere economică şi loc de afaceri. Uneori funcţiona ca o bancă în carearistocraţia oraşului depunea mari sume de bani. În timpul Paştelui erau mii de pelerini şi miide animale pentru sacrificii. Toate acestea duceau la un du-te-vino de negustori, schimbătoride bani, vânzători de animale pentru sacrificiu – o imagine foarte asemănătoare cu cea abazarurilor şi a târgurilor de animale de astăzi, ce nu făcea deloc cinste unui loc sacru. Seajungea la o cifră de afaceri enorm de mare, afaceri care în aparenţă erau făcute în numelereligiei, dar existau şi interese personale de înavu ire, mult mai pragmatice.ț- „Paştele iudeilor”Nu este vorba despre o expresie anti-iudaică (iudei erau şi Isus, mama şi discipolii săi).Expresia „Paştele iudeilor” ar putea fi tradusă, conform unor exege i, cu „Pa tele claseiț șconducătoare”, „Paştele religiozităţii stabilite şi dominante”.- În acest contextIsus face un gest profetic, un semn profetic ( ôt = semn)ʽ : este vorba despre o micădramatizare înso ită de o explicaţie. Isus apelează la un procedeu folosit şi de profeţi în
anumite momente: o gaură în zid (Ez 12); mantia ruptă în 11 părţi (1Rg 11,27-39); un vassfărâmat (Ier 19); soţia adulteră (Os); părul tăiat şi ars (Ez 5). Sunt gesturi şi dramatizări careimpresionează şi invită la reflecţie. Iar Isus folose te deseori metoda simbolică.ș4. Meditarea textului- Momentul simbolicÎn contextul „Paştelui oficial”, al „Paştelui conducătorilor”, Isus săvârşeşte un gestprofetic: confecţionează un bici din funii (fragellion), alungă din templu oile şi boii şirăstoarnă tarabele schimbătorilor de bani. Este un gest puternic, foarte provocator, care puneîn discuţie sistemul cultual în ansamblul său. Isus îşi însoţeşte gestul cu o frază adresatăvânzătorilor de porumbei: Lua i acestea de aici! Nu faceţi din casa Tatălui meu casă dețnegustorie. Urmează o frază care este mai degrabă un fel adnotare din partea redactorului,prezentându-i pe discipolii care caută o explicaţie şi care îşi amintesc de un verset din Psalmul69, 10: Râvna casei tale mă va mistui. Ioan însă schimbă sensul şi chiar cuvintele textului (elfoloseşte timpul prezent).- Reac iaț„Iudeii” – adică „clasa conducătoare”, capii religio i – înţeleg această provocare şișîntreabă: Ce semn ne ară i că ai dreptul să faci acestea?ț Răspunsul lui Isus este şi mai curajosşi provocator. Dialogul continuă într-un crescendo dramatic, Isus folosind în acest sens chiarimaginea templului – centrul şi inima religiozităţii, mândria poporului şi a ora ului: ș Dărâma ițacest templu şi în trei zile îl voi ridica! Uimirea este mare: să reconstruieşti templul dinIerusalim, templul sfânt, Beit Adonai, care înseamnă „Casa lui Dumnezeu”, în doar trei zile?...Li se părea o nebunie! Sau poate Isus vorbeşte despre un alt lucru?... Isus produce o micăfisură în sistemul de siguranţe, certitudini şi dogme din acel timp. Doar după experienţapascală templul se va în elege pe deplin ca ț ekinahȘ (locuin a lui Dumnezeu).ț- Elemente ce trebuie clarificate Biciul. Mesia era deseori reprezentat cu biciul în mână. Atât în ebraică (hebel), cât şi înalte limbi moderne (de exemplu, limba română, italiană etc.) putea să aibă o dubla
semnificaţie: biciul material, fizic (obiectul), sau biciul ca pedeapsă, sancţiune, durere. Isus face un bici, dar şi el însu i ș este biciul împotriva răului.Zelul. Este un cuvânt cu o conotaţie profetică.

 A a cum striga Ilie pe muntele Horeb:șZelo zelatus sum pro Domino Deo exercituum! („Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeuloştirilor cereşti!”, n. tr.). Nu este strigătul unui fanatic, ci conştiinţa unei slujiri „zeloase” aDomnului.Casa (oikós). Nu este doar casa fizică, ci şi familia, neamul şi chiar vatra, căminul.Convertirile prezentate în scrierile pauline sunt aproape întotdeauna convertiri ale unuipersonaj împreună cu „cei din casa sa”. Tatălui meu. Isus face distincţie între „Tatăl meu” şi „Tatăl vostru” (excepţie făcânddoar momentul în care învaţă cum trebuie să ne rugăm Tatălui). Toţi suntem fii ai luiDumnezeu; Dumnezeu este Tatăl tuturor, dar noi suntem „fii în Fiul”. Paul va dezvolta aceastăteologie a adopţiei: suntem fii, cu siguranţă, dar fii prin adopţie. Cele trei zile. Nu este indicată o dată, o cifră sau un număr; nu este o chestiunematematică sau cronologică, ci un număr teologic care simbolizează ultimul moment, ultimarealitate, ultimul cuvânt.5. Trăirea Cuvântului- Templele noastreTrebuie să distrugem „templul” certitudinilor noastre, al dogmatismelor, prejudecăţilorşi siguranţelor noastre. Una din tentaţiile cele mai periculoase este aceea de a încerca să-lcontrolăm pe Dumnezeu, de a-l reduce doar la defini ia dintre două virgule. De multe ori îlțconsiderăm ca pe o proprietate a noastră ce poate fi folosită în scopurile noastre personale.Dumnezeu nu poate fi închis în interiorul niciunui templu.- Continuitate şi rupturăExistă o dinamică de continuitate şi discontinuitate între Isus şi contextul religios încare trăieşte. Uneori Isus îşi arată respectul faţă de religiozitatea poporului şi acceptă titlurilemesianice tradiţionale, arătând că le merită în plinătatea lor; alteori însă este subliniatănoutatea, discontinuitatea, iar titlurile asumă noi semnificaţii, mai ample, neobişnuite: el esteTemplul, adică „noul Templu”; este profetul, adică „noul Profet”.

- Spiritualitatea noastrăUneori trebuie să distrugem schemele şi tabuurile, pentru ca Dumnezeu să poată fiîntr-adevăr Dumnezeu, şi nu doar un obiect, o definiţie, fantoma din spatele unor practiciprestabilite. Oare Dumnezeu astăzi mai poate să ne uimească?- Vorbea despre trupul săuIsus a inaugurat o nouă formă de întâlnire cu Dumnezeu: nu mai este un Dumnezeuîndepărtat şi rece, ci este Dumnezeu ce se află în trupul uman, în umanitatea sa. Dumnezeueste prezent în trup, în trupul său care este Biserica, în trupurile bolnavilor, în trupurile slăbiteale înfometaţilor şi în feţele desfigurate ale celor care suferă. Trupul uman devine sacru: este„casa Tatălui meu”. Cine săvârşeşte violenţe asupra trupului uman, asupra persoanelor îngeneral, ofensându-le demnitatea şi umanitatea, îl ofensează pe Dumnezeu care este prezent înei. - O viaţă gri? Uneori ne trăim via a creştină (viaţa spirituală) într-un mod destul de „gri”: uniform,țmonoton şi cu obiceiuri de la care nu ne abatem. Este o viaţă fără zel, fără pasiune, plictisită.6. Rugăciune adresată Cuvântului a. Dumnezeule, Părintele nostru, treze te-ne con tiin ele pentru ca să nu profanămș ș țnumele tău şi prezenţa ta în adunările şi bisericile noastre cu o mentalitate de negustori şi sănu reducem maiestatea ta dumnezeiască la o formulă abstractă, comodă şi falsificată de inimanoastră infidelă!b. Dumnezeule, Părintele nostru, care eşti Dumnezeul părinţilor noştri Abraham, Isaacşi Iacob, Dumnezeul profeţilor şi al înţelepţilor, Dumnezeul lui Isus Cristos, slujitorul tău şimărturisitor fidel, luminează minţile noastre pentru a putea recunoaşte în Isus mai mult decâtun profet sau înţelept, şi anume că el este adevăratul Mesia, Fiul tău!



c. Dumnezeule, Părintele nostru, care în Isus din Nazaret ne-ai arătat un nou mod de afi prezent în mijlocul nostru, în trupul său, în umanitatea sa, în vocea şi gingăşia sa, dă-neharul să recunoaştem prezenţa ta în toate trupurile rănite, în toate gesturile de gingăşie, întoate îmbrăţişările prietenoase.d. Dumnezeule, Părintele nostru, aprinde şi în noi zelul pentru casa ta, dragosteapentru evanghelia ta plină de milostivire, entuziasmul pentru planurile tale de mântuireuniversală; hrăneşte în noi compasiunea pentru orice persoană fragilă, învaţă-ne libertateafidelităţii tale dătătoare de speran ă!țe. Dumnezeule, Părintele nostru, Cuvântul tău este pentru noi o mângâiere pentruviaţa noastră şi un izvor tămăduitor pentru suferinţele noastre; vorbeşte inimii noastre şi ajut-osă se deschidă şi să asculte, pentru ca dialogul tău cu noi să fie viu şi roditor, iar Duhul Sfântsă ne lumineze pentru a găsi în Isus Cristos plinătatea în elepciunii şi a sfinteniei!

 Autor: Millan F.Traducere de Alexandru Demeter

joi, 1 februarie 2018

A citi Sfânta Scriptură însemnă a cere un sfat lui Cristos!



Fiind Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia nu îşi pierde niciodată împortanţa. Cristos este centrul Sfintei Scripturi. Vechiul Testament Îl prezintă precum o speranţă, în timp ce Noul Testament Îl revelează ca model viu.


Trebuie să înțelegem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu scris pentru oameni, iar prin urmare prezintă două laturi: divină şi umană. Pentru a o putea interpreta corect este necesară recunoașterea aspectului său uman, pentru a întelege în cele din urma mesajul său divin.

În Sfintele Scripturi găsim puterea şi întelepciunea de care avem nevoie în diferitele situaţii ale vieţii noastre.

Citeşte astăzi sfatul lui Dumnezeu în caz că:

● Îţi pierzi speranţa:
-Rm 12, 12-16
12. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.
13. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând.
14. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.
15. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.
16. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.

-Ps.125,6
6. Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

● Eşti cuprins de remuşcări:
- Fil 3,13-14
13. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit,
14. Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.

● Suferi clipe de umilinţă:
- Sir 2,2-4
2. Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării.
3. Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii înălţat la sfârşitul vieţii.
4. Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung-răbdător.
-1 Pt 5,5-6
5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.
6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.

● Te simți învins de către duşmani:
- Mt. 5,38-39, 44
38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte"
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.

● Simţi nevoia că trebuie să ierţi pe cineva:
- Mt 18, 21-22
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22. Zis-a lui Isus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.

● Te simţi descurajat:
-Fil 4,13
13. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.

● Simţi credinţa slăbită:
- Rm 1,17
17. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: "Iar dreptul din credinţă va fi viu".

● Te simţi slab şi abătut:
-2Cor 12,9-10;
9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

- Mc 9,23
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.

● Treci printr-o perioadă de dubiu:
-In 11,20;
20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.

-Ps 16,4
4. Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.

- Ps 36,3-7

3. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale.
5. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.
7. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.

● Te simţi afectat de probleme:
-Mt. 11,28-30
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

● Traieşti o mare suferinţă:
-Lc.9,23;
23. Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;

- Rm 8,18

18. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi.

● Atunci când permiţi ca invidia să cucerească inima ta:
-Rm 12,14
14. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.

-Ef 4,26

26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.

● Te laşi dominat de frică:
- Lc 8,50
50. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.

- Rm 8,31
31. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?

- Ps 26,1

1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?

● Te simţi sufocat de preocupările cotidiane:
- 1Pt. 5,7
7. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.

- Mt 6.30-31

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?

● Lupţi împotriva ispitei:
-1 Cor 10,13
13. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.

● Te simţi contestat în credinţă:
- 1 Pt. 4,12
12. Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin.

- Sir.2,5

5. Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei.

● Eşti trist:
-  Fil 4,4
4. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul.

- Sir 30,22-25
22. Veselia inimii este viaţa omului şi bucuria este îndelungarea zilelor lui.
23. Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea,
24. Că pe mulţi i-a omorât întristarea şi nu este folos întru ea.
25. Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme.

● Te simţi recunoscător:
- 1 Tes 5,16
16. Bucuraţi-vă pururea.


Traducere: Orian Remus Anghel

vineri, 6 octombrie 2017

INIMA LUI ISUS


Consfinţire către inima dumnezeiască a lui Isus
Preabunule Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, priveşte spre noi, care îngenunchem cu smerenie înaintea altarului tău. Suntem ai tăi, voim să fim ai tăi şi ca să fim mai strâns uniţi cu tine, astăzi fiecare dintre noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii tale preasfinte.
Mulţi nu te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile tale şi s-au lepădat de tine. Fie-ţi milă şi de unii şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima ta preasfântă.
Doamne, fii regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de tine, ci şi al fiilor rătăciţi, care te-au părăsit. Fă-i să se întoarcă în curând la casa părintească, pentru a nu pieri de lipsă şi de foame.
Fii regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neunirea. Cheamă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă, ca în curând să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.
Dă Doamne, Bisericii tale, libertate sigură şi fără piedici. Dă tuturor popoarelor liniştea bunei orânduiri şi fă ca de la un capăt la altul al pământului să răsune un singur glas: "Lăudată să fie dumnezeiasca Inimă a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea! Ei să-i aducem slavă şi cinste în vecii vecilor." Amin.

OFICIILE CĂTRE PREASFÂNTA INIMĂ A LUI ISUS
Rugăciune pentru a-i oferi lui Dumnezeu ziua întreagă
Dumnezeul meu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, îţi închin în unire cu vredniciile lui Isus Cristos toate rugăciunile, faptele şi suferinţele mele din această zi, spre mai marea slavă a ta, spre împlinirea sfintei tale voinţe, spre cinstirea preasfintei Fecioare Maria, scumpa mea Mamă, a îngerului meu păzitor şi a tuturor sfinţilor mijlocitori ai mei, spre deplina iertare şi îndestulare a păcatelor mele, spre întoarcerea păcătoşilor şi statornicia celor drepţi, după intenţia Sfântului Părinte papa, pentru dobândirea sfintelor indulgenţe, spre uşurarea şi scăparea sufletelor din Purgator, spre folosul şi desăvârşirea sufletească a confraţilor mei închinători ai Inimii dumnezeieşti şi a tuturor acelora pentru care sunt dator a mă ruga; ca mulţumire pentru toate harurile pe care ai binevoit să mi le dai până acum, pentru vredniciile lui Isus Cristos. Amin.
OFICIUL I
Propovăduitorul
Afecte
Binevoieşte, veşnice Părinte, a ne da lumina trebuincioasă, pentru ca preasfânta Inimă a lui Isus să fie cunoscută de toţi. Înflăcărează, Duhule Sfinte, inimile noastre, pentru ca să o iubim cu înflăcărare.
Şi tu, o preasfântă Fecioară, intervino cu puternica ta mijlocire, ca să simtă puterea ei toţi cei care aleargă la nemărginita milostivire a Inimii lui Isus.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
Mă închin ţie, o, Isuse din preasfântul Sacrament şi cinstesc Inima ta atât de înflăcărată de iubire către mine. Tu eşti locul dulcei mele retrageri, scumpul obiect al iubirii mele.
Isuse al meu, doresc ca în această clipă să vii în sufletul meu şi să mă aprinzi, o Inimă dumnezeiască de focul tău ceresc.

(O clipă de tăcere sacră)

Mă unesc cu tine, o, cor măreţ al tronurilor, pentru a cinsti, în tovărăşie cu voi, dumnezeiasca Inimă a lui Isus.

Vizita la preasfântul Sacrament
Te rog, pentru vredniciile preadulcei tale Inimi, o, Domnul meu din Sacramentul altarului, să binevoieşti a domni peste toate inimile şi mai cu seamă peste noi, sărmanii tăi închinători, şi să lucrezi în noi după planurile tale pline de iubire.

(Deseori în timpul zilei spune:)
Slavă Tatălui...

Ajută-mă, o Isuse al meu, să pot atrage vreun suflet la evlavia preasfintei tale Inimi, sau de nu-mi este dat atât, cel puţin înflăcărează tot mai mult de iubirea ta sfântă pe acelea pe care le ai deja.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
Pentru nemărginita ta bunătate, o Isuse al meu vrednic de iubire, fă ca toţi, cunoscând plăcerile înşelătoare ale lumii, să vină la tine pentru a gusta plăcerile nespuse ce le ţii pregătite pentru aceia care te iubesc cu sinceritate.

Propunere
Caută să atragi pe cineva la evlavia preasfintei Inimi a lui Isus.

OFICIUL II
Îndestulătorul
Rugăciune de închinare, (vezi oficiul I)

Afecte
Îţi cer iertate, o Isuse al meu, pentru necinstirile ce într-una le primeşti în preasfântul Sacrament.
Măreţ cor al puterilor cereşti, vino în ajutorul meu, pentru a îndestula preasfânta Inimă a lui Isus de Liturghiile rău săvârşite, de împărtăşaniile făcute cu răceală de către sufletele care îţi sunt închinate în mod deosebit, mai cu seamă de către mine şi confraţii mei închinători ai Inimii dumnezeieşti şi, în sfârşit, de tot ce i-ar fi putut pricinui neplăceri cu ceva.

Vizita la preasfântul Sacrament
Mă ascund în rănile preasfinte ale lui Isus, pentru a nu mă mai despărţi niciodată de El. Închin, o Dumnezeul meu, Maiestăţii tale divine această preasfântă inimă, pentru a îndestula necinstea pe care o primeşti într-una din partea păcătoşilor.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc!

Rugăciune
O Inimă preaiubitoare a scumpului meu Isus, câte ofense nu primeşti în Sfânta Euharistie, preavrednică de închinare! În acest sacrament tu ne dai dovada cea mai frumoasă şi sigură a dragostei tale; oamenii însă îţi arată nerecunoştinţa cea mai mare. O, de-aş putea să şterg, chiar cu sângele meu, o aşa mare nelegiuire.
Vreau, o Isuse al meu, să întrebuinţez orice mijloc pentru a îndestula atâtea insulte. Îţi consfinţesc toate zilele vieţii mele şi, din dragoste către Inima ta, vreau să încredinţez Tatălui ceresc, în numele tău, cea din urmă suflare a vieţii mele. Amin.




Propunere
Îndeplineşte-ţi cu cea mai mare sârguinţă datoriile stării tale.

OFICIUL III
Închinătorul

Rugăciune de închinare...,

Afecte
Din adâncul inimii mele mă închin ţie, Preasfântă Treime, şi în unire cu preasfânta Inimă a lui Isus, te binecuvântez şi te laud din toate puterile sufletului meu. O, cât aş dori să pot înlocui, într-un mod oarecare, prin slabele mele afecte, uitarea obştească de tine, o Dumnezeul meu, ce domneşti aşa de mult în lume!

(Deseori în timpul zilei spune:)
Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul universului; plin e tot pământul de mărirea lui. Slavă Tatălui, slavă Fiului, slavă Duhului Sfânt!

Vizita la preasfântul Sacrament
Isuse din preasfântul Sacrament, dă-mi mie şi tuturor confraţilor mei închinători şi fraţi ai Inimii tale dumnezeieşti, tuturor preoţilor şi religioşilor, duhul de a îndeplini bine, cu fervoare şi cu râvnă sfântă datoriile stării noastre.

(de trei ori în timpul zilei:)
O cor preasfânt al domniilor cereşti, închinaţi împreună cu mine, Inimii vrednice de respect a lui Isus, tot binele ce se face în lumea întreagă şi consfinţiţi-l spre mai mare slavă a ei.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O Isuse al meu, vrednic închinător al maiestăţii dumnezeieşti, mă unesc cu tot duhul meu la închinarea adusă veşnicului Părinte de către Inima ta preasfântă şi aş voi să pot cuprinde în credinţa şi iubirea mea toate afectele ce tu însuţi le insufli preasfintei Fecioare Maria şi sfinţilor tăi pentru a ţi se închina şi a te preamări pentru toată veşnicia, după cum eşti vrednic.

Propunere
Caută să ai cel mai mare respect în Biserică.

OFICIUL IV
Iubitorul
Rugăciune de închinare...,

Afecte
O Serafimilor fericiţi ai Paradisului, dobândiţi-mi acele flăcări de iubire către preasfânta Inimă a lui Isus de care sunteţi aprinşi voi şi înlocuiţi, prin neîntrerupta voastră închinare, răceala cea mare.

Vizita la preasfântul Sacrament
O Inimă vrednică de închinare a lui Isus al meu din preasfântul Sacrament al altarului, eu îţi consfinţesc toate clipele vieţii mele. Închide-mi inima în acest sfânt Lăcaş împreună cu tine, pentru ca în unire cu corul Serafimilor să ţi se închine şi să te iubească întotdeauna.

(Spune adesea:)
Te iubesc o Inimă preavrednică de iubire a lui Isus, da, te iubesc, însă, vai, cu o iubire prea rece. Fă-mă să ard, şi împreună cu mine, fă să ardă toate făpturile de focul dragostei tale, acum şi-n veşnicie!

(Înainte de culcare spune:)
Eu dorm, însă inima mea veghează cu cea a iubitului meu Mântuitor.

(Trezindu-te în timpul nopţii:)
Te iubesc, o Inimă preadulce a lui Isus, împreună cu Serafimii şi mai cu seamă cu preasfânta Fecioară Maria.

(Dimineaţa când te trezeşti:)
Vă mulţumesc pentru închinarea pe care voi, o fericiţilor Serafimi, aţi prezentat-o Inimii vrednice de cinste a lui Isus al meu.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.




Rugăciune
Preasfântă Inimă a lui Isus al meu, focar dumnezeiesc al acestui foc de iubire, pe care ai venit să-l aprinzi pe pământ şi pe care atât de mult îl doreşti să se aprindă în toţi, fă ca inimile noastre să fie consumate de nişte flăcări atât de fericitoare. Serafimi ai curţii cereşti, vă rog cu cea mai mare stăruinţă, să spuneţi Autorului vieţii mele că doresc din inimă să ard şi să mă mistui de iubire faţă de Dânsul.

Propunere
Fii cât se poate de corect în săvârşirea celor mai mici acţiuni.

OFICIUL V
Ucenicul
Rugăciune de închinare...

Afecte
O Doamne, fă ca toţi, îndeosebi preoţii, care sunt învăţătorii credincioşilor, să se folosească de pildele de lumină ale Inimii tale dumnezeieşti şi niciodată să nu se îndepărteze de învăţătura cerească.

(În timpul zilei, retrăgându-te la preasfânta Inimă:)
Inimă lui Isus, şcoala sfintei iubiri, în tine mă adăpostesc, pentru ca îndepărtând de la mine toate ştiinţele deşarte ale lumii, să-mi aprinzi inima de afecte sfinte.

Vizita la preasfântul Sacrament
Vino Duhule Creator, cercetează inimile alor tăi, umple cu har ceresc sufletele pe care le-ai creat.

- Tu te numeşti întăritor, harul lui Dumnezeu cel Înalt, izvor viu, foc, dragoste şi uncţiune duhovnicească. Tu în daruri înşeptit, degetul dreptăţii părinteşti, tu legiuita făgăduinţă a Tatălui, care dai graiul limbilor.
- Aprinde lumina în simţuri, revarsă dragostea în inimi, întăreşte slăbiciunea trupului nostru cu puterea ta necurmată.
- Pe duşman să-l alungi mai departe şi să ne dăruieşti grabnic pacea, pentru ca avându-te călăuză să ne ferim de orice stricăciune.
- Prin tine să-l cunoaştem pe Tatăl şi să-l descoperim pe Fiul şi să credem totdeauna în tine.
- Slavă fie lui Dumnezeu Tatăl şi Fiului care a înviat din morţi şi Duhului mângâietor, acum şi-n vecii vecilor. Amin.

V. Trimite Duhul tău şi din nou se vor face.
R. Şi vei reînnoi faţa pământului.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, care prin lumina Duhului Sfânt ai învăţat inimile credincioşilor, dă-ne harul, ca în acelaşi Duh să recunoaştem cele drepte şi să ne bucurăm totdeauna de mângâierea lui. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Dumnezeule, care luminezi pe orice om care vine în lume şi îndrumi orice voinţă, revarsă strălucirea cerească a neplăsmuitei tale înţelepciuni asupra tuturor celor nenorociţi; fă să primească cu supunere în inimile lor marile adevăruri ale sfintei tale Evanghelii.
O, câte învăţături desăvârşite nu ne vin din dumnezeiasca ta inimă! Fă, o bune Isuse, ca fiind primite şi păstrate cu îngrijire de către noi, să producă roade îmbelşugate de virtuţi creştineşti. Iar voi, Heruvimilor, primiţi-mă în tovărăşia voastră distinsă pe care o aveţi de la Inima preasfântă a lui Isus.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O, cât de repede devine desăvârşit acela, o Inimă dumnezeiască, al cărui învăţător eşti tu! Învaţă-mă şi pe mine, o Inimă vrednică de iubire, odată ce ai binevoit să mă primeşti de ucenicul tău, deschide-ţi intrarea în inima mea, fă-o supusă învăţăturilor tale dumnezeieşti şi întoarce pe toţi aceia care se împotrivesc adevărului.

Propunere
Păstrează cât se poate mai mult reculegerea interioară în timpul zilei.

OFICIUL VI
Victima
Rugăciune de închinare,

Afecte
Dumnezeul meu, doresc să mă jertfesc pe mine însumi, în unire cu Inima preasfântă a lui Isus, pentru a potoli şi a împăca durerea ta la vederea păcatelor oamenilor. Mă jertfesc ţie, preasfântă Inimă a lui Isus, pentru ca să binevoieşti să mă faci părtaş de prezenţa ta în preasfântul Sacrament şi să conformezi afectele mele cu cele ale preaarzătoarei tale iubiri.

Vizita la preasfântul Sacrament
Te preamăresc în unire cu sfântul cor al Puterilor, o dreptate dumnezeiască, care pentru mântuirea noastră ai fost îndestulată de această Inimă divină, jertfită din dragoste pentru noi la Sfânta Liturghie. O, veşnice Părinte, în unire cu această Inimă dumnezeiască, ce acum se jertfeşte pe sine însăşi din dragoste către mine, îţi închin sufletul, trupul şi toate faptele mele prezente şi viitoare. O, ai milă de mine şi de toţi păcătoşii!

În fiecare I Vinere din lună: O Inimă preamilostivă.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O preasfântă Inimă, care te faci victimă de iubire pe altarele noastre, care nu doreşti şi nu ceri altceva decât să ne unim cu tine ca victime părtaşe la jertfa ta; primeşte-mă, Doamne, ia-mă în stăpânire pentru ca să fiu jertfă închinată şi mistuită de flăcările iubirii tale, spre mai marea slavă a veşnicului Părinte şi pentru întoarcerea păcătoşilor. Părinte ceresc, care m-ai ales de victimă, primeşte-mă cu bunătate, pentru preasfânta Inimă a lui Isus, jertfit pentru mine.

Propunere
Fă vreo faptă de mortificaţie lăuntrică sau externă.

OFICIUL VII
Sluga credincioasă
Rugăciune de închinare...

Afecte
O Inimă preadulce a lui Isus, ce slavă e pentru mine a purta lanţurile unei iubiri aşa de gingaşe şi mărinimoase care de bună voie mă ţine strâns unit cu tine, o binele meu din preasfântul Sacrament.

(La sunetul ceasului:)
Fie îndeplinită, lăudată şi în veci preamărită în toate voinţa preadreaptă, preaînaltă şi preavrednică de iubire a lui Dumnezeu!

Vizita la preasfântul Sacrament
Primeşte, o Domnul meu, Isuse Cristoase, rugăciunea ce ţi-o face sluga ta, pentru a dobândi de la nemărginita-ţi milostivire harul să te pot vizita în acest Sacrament vrednic de închinare, mai des şi mai vredniceşte şi să dobândesc tuturor inimilor roade de har şi de mântuire de la tine, Izvorul nesecat.
Sfinţilor Arhangheli, chemaţi pe cei invitaţi la masa Mielului dumnezeiesc şi îmbrăcaţi-i cu haina de nuntă.

(Rugăciunea Tatăl nostru...)

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.




Rugăciune
O iubire atotputernică a Dumnezeului meu care ai rupt lanţurile care mă ţineau departe de tine! O, de mi-ar fi dat să pot atrage pe toţi aceia care, ca şi mine, s-au îndepărtat, pentru a-i face să guste, aşa cum gust eu la picioarele altarului tău, bucuriile acestei sfinte legături ce mă uneşte cu tine. O, legătură misterioasă cu Isus în Sacramentul iubirii sale! Eu mă consfinţesc cu totul pentru a te cinsti şi a căuta, sau a dori cel puţin, să atrag inimile la tine.

Propunere
Supune-te insuflărilor divine.

OFICIUL VIII
Rugătorul
Rugăciune de închinare...

Afecte
Veşnice Părinte, însufleţit de credinţă vie şi de încredere deplină în vredniciile Inimii preasfinte a lui Isus, Fiul tău, îţi închin aceleaşi merite ale lui Isus Cristos, pentru a dobândi plinătatea harurilor atât pentru mine, cât şi pentru aceia care se află în vreo primejdie sufletească sau trupească. Binevoieşte a da, o milostive Dumnezeule, pentru Inima preasfântă a lui Isus, harul tău sărmanilor muribunzi şi scapă sufletele sfinte din Purgator de suferinţele ce le îndură.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
Veşnice Părinte, pentru Inima preasfântă a lui Isus, Fiul tău, singurul obiect al plăcerilor tale, binevoieşte a-mi da...(spune harul dorit)

Vizita la preasfântul Sacrament
Măreţe cor al îngerilor şi îndeosebi îngerul meu păzitor, întovărăşiţi-mă în timpul acestei vizite la Domnul nostru din preasfântul Sacrament al altarului şi, în unire cu Inima preasfântă a lui Isus, închinaţi veşnicului Părinte toate faptele şi suferinţele mele din această zi spre mai mare slavă a sa şi spre uşurarea sufletelor din Purgator.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
Ascultă, o Inimă dumnezeiască, glasurile celor nevoiaşi şi fii Mângâietorul celor necăjiţi, deoarece a fost totdeauna plăcerea ta să ierţi şi să faci bine tuturor.

Propunere
Să faci în fiecare zi o faptă de dragoste sau de umilinţă faţă de aproapele.

OFICIUL IX
Râvnitorul
Rugăciune de închinare...

Afecte
O Inimă preasfântă a lui Isus, preamăreşte-te pe tine însăţi, făcând ca toţi, cu ajutorul tău, să ajungă la desăvârşirea virtuţilor creştineşti, însă mai cu seamă noi, care suntem evlavioşi faţă de tine.
Şi voi, Puterile curţii cereşti, prezentaţi-vă în unire cu celelalte coruri îngereşti Maiestăţi Domnului şi prin mijlocirea voastră dobândiţi ca Inima preasfântă a lui Isus să fie cunoscută în toate părţile pământului şi să atragă la iubirea sa pe toţi cei credincioşi care nu o cunosc şi pe atâţia creştini care neglijează să-i dea cinstea cuvenită.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
O Inimă vrednică de închinare, cât de mare este dorinţa mea de a putea îndestula iubirea ta, pentru greşeala ce ar fi săvârşit-o vreo unul dintre confraţii mei, care ar fi nepăsători în a-şi îndeplini oficiul.

Vizita la preasfântul Sacrament
Mă închin ţie, Isuse din Sacramentul altarului şi cinstesc Inima ta aşa de înflăcărată din dragoste către mine. Doresc, o Inimă preasfântă, ca în această clipă să intri înlăuntrul duhului meu şi să mă aprinzi de focul tău ceresc.

(O clipă de tăcere sacră)
Slavă Tatălui...

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O Sfântă Inimă a lui Isus, plină de iubire faţă de noi, cât de vrednică eşti de a fi iubită de toţi. Când va veni clipa în care te voi vedea iubită cu înflăcărare de toţi? O, de aş putea răspândi minunăţiile iubirii tale şi dobândi din partea tuturor o adevărată corespundere!

Propunere
Împiedică cu prudenţă, dacă se poate, necinstirile care se fac lui Dumnezeu.
ACT DE ISPĂŞIRE ŞI CONSFINŢIRE LA INIMA PREASFÂNTĂ A LUI ISUS
O Inimă preamilostivă a lui Isus, ispăşire dumnezeiască, din dragoste către tine, veşnicul Părinte a făgăduit că va asculta totdeauna rugăciunile noastre, după cum a spus scumpei sale Margareta: "Roagă-mă pentru Inima preavrednică a Fiului meu şi pentru acea Inimă eu te voi asculta şi vei dobândi ceea ce îmi ceri".
Împreună cu tine şi prin tine prezint veşnicului Părinte inima mea săracă şi slabă, pocăită şi smerită, pentru supărările ce ţi se fac mai ales în preasfântul Sacrament şi pentru acelea pe care eu însumi am avut nefericirea să le săvârşesc.
Aşadar, o, divinul meu Mântuitor, fă să pot şterge cu lacrimi şi spăla cu sângele meu atâta nerecunoştinţă din partea noastră faţă de iubirea ta nemărginită. Uneşte, o Isuse, durerea mea prea slabă cu acea durere pe care ai simţit-o tu în Grădina Măslinilor şi te-a făcut să transpiri sânge la vederea păcatelor mele şi ale celorlalţi oameni şi închin-o veşnicului Părinte împreună cu Inima preavrednică de iubire.
Îndestulează tu pentru mine şi ispăşeşte cu iubirea ta nerecunoştinţa şi nesimţirea faţă de atâtea binefaceri şi dobândeşte-mi ca, de acum înainte, să stau cu atâta respect înaintea ta încât să îndrept trecutul şi exemplul meu să atragă şi pe alţii la iubirea ta căreia mă consfinţesc din această clipă, alegându-mi ca locuinţă statornică Inima ta preasfântă, deoarece tu eşti regele, mirele, păstorul, învăţătorul şi prietenul meu, călăuza mea, ajutorul meu, nădejdea mea, bucuria mea acum şi în veşnicie. Amin.


Rugăciune universală
Dumnezeiască Inimă a lui Isus, te rog să dai odihna veşnică sufletelor din Purgator, harul statorniciei celor ce vor muri azi, pocăinţa sinceră păcătoşilor, lumina credinţei păgânilor, iar mie şi tuturor celor ai mei, binecuvântarea ta. Ţie deci, Inimă preamilostivă a lui Isus îţi încredinţez toate aceste suflete şi-ţi ofer pentru ele meritele mele, împreună cu vredniciile Maicii tale preasfinte şi ale tuturor sfinţilor şi îngerilor, precum şi toate sfintele Liturghii, Împărtăşaniile, rugăciunile şi faptele bune ce se fac azi în toată lumea creştină. Amin.

duminică, 14 mai 2017

Luna mai, luna Fecioarei Maria



Ziua a XIV-a - 14 mai

ÎNJURĂTURA - HULA

"Sufletul meu preamăreşte pe Domnul" (Lc 1-46). Când sufletul Maicii Domnului s-a deschis pentru o singură licărire, ne-a fost dăruit un imn de slavă şi de iubire care ne descoperă cât de plină de Dumnezeu şi cât de perfectă este desăvârşirea laudei lui Dumnezeu. (Ef 1,12) La polul opus este un alt suflet: cel al hulitorului. Şi aici hula vine din interior şi descoperă lipsa lui Dumnezeu din suflet şi ofensa adusă datoriei de a cultiva slava lui Dumnezeu.
Hula este un păcat teribil, păcat de moarte, o foarte mare insultă care i se aduce lui Dumnezeu, Maicii Domnului, sfinţilor şi la tot ce-i sfânt.
Sfântul Ieronim ajunge să spună că: "orice păcat este uşor dacă se pune în comparaţie cu hula."
Prin hulă (înjurătură) omul se ridică împotriva lui Dumnezeu, dă scandal, e provocată "mânia lui Dumnezeu" (Col 3,6) şi aduce nenorocirea de a pierde harul lui Dumnezeu.
Padre Pio din Pietrelcina definea înjurătura "limba diavolului" şi se mâhnea foarte mult când o auzea, încât scria astfel părintelui său spiritual: "Cât de mult sufăr, părinte, când văd că Isus nu este respectat de oameni; dar ceea ce este mai rău e că este insultat şi, mai mult decât toate, cu acele înjurături îngrozitoare. Aş vrea să mor sau cel puţin să devin surd, decât să mai aud atâtea insulte pe care oamenii le aduc fui Dumnezeu."
Ce delir mintal îi apucă pe oameni de-i pune să înjure? înjurătura este impietate inspirată de diavol şi o neruşinare de oameni nebuni. Altfel nu se poate explica.

Mai degrabă martiriul

Câţi martiri n-au preferat să-şi verse sângele decât să blesteme? Câtă cinste pentru credinţa creştină!
Când sfântul Policarp, un bătrân venerabil, episcopul oraşului Smima, a fost dus la locul de chinuri, proconsulul roman i-a cerut: "Blestemă-l pe Cristos şi te voi lăsa liber". Înainte de a da răspunsul, sfântul Policarp a ridicat ochii spre cer şi apoi a zis: "Sunt 80 de ani de când îl slujesc pe Domnul nostru Isus Cristos şi în tot acest timp El nu mi-a făcut decât bine şi acum să-l blestem? El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu, Binefăcătorul meu cel mai mare".
A înfruntat moartea cu un mare curaj şi a fost o moarte strălucită în faţa tuturor.
Aproape la fel s-a întâmplat şi cu curajoasa fecioară Apollonia. I-au scos cu brutalitate dinţii. Apoi voiau ca să rostească injurii şi blesteme, altfel ar fi aruncat-o într-un rug deja pregătit. În aceste condiţii sfânta n-a mai aşteptat nici să fie aruncată. S-a eliberat de legături şi s-a aruncat singură în foc.




Obligaţia de a îndrepta răul făcut

Sfântul Augustin spune: "Hulitorii lui Cristos care domneşte în ceruri nu sunt mai puţin vinovaţi decât aceia care mai înainte l-au răstignit, pe pământ". Din aceasta decurge obligaţia de a dojeni şi corecta pe toţi cei care au acest obicei blestemat: "Noi trebuie să suportăm cu răbdare insultele care ni se aduc; dar, când în faţa noastră o gură sacrilegă vomită hula împotriva lui Dumnezeu, nu numai că nu trebuie să răbdăm, ci trebuie să ne împotrivim celui nelegiuit, să condamnăm insulta, să nu ne ascundem indignarea."
Padre Pio din Pietrelcina, când a fost întrebat dacă trebuie mustrat cel ce înjură, a răspuns: "Este un lucru prea sfânt şi prea drept."
Nu trebuie să ne dispensăm de o datorie care trebuie să ne stea la inimă, pentru că înjurătura este şi un delict social. "Din cauza înjurăturii - scria sfântul Ioan Gură de Aur - vin asupra pământului foametea, cutremurele, ciuma şi războaiele".
Şi Padre Pio întăreşte: "Înjurătura atrage pedepsele lui Dumnezeu: bolile, nenorocirile, ne ia pâinea, ia cenuşa din vatră, ne face să pierdem haruri importante care ne erau hărăzite". Pentru aceasta el era exigent şi energic. Pe cei care înjurau îi trimitea adesea fără dezlegare, lovindu-i uneori cu expresii ca acestea: "înjurătura este diavolul pe limba ta; atragi iadul asupra sufletului tău".
Înjurătura este un mister de nelegiuire.

Ai înjura-o tu pe mama ta?

Într-o zi, sfântul Maximilian Kolbe, pe o stradă din Roma, a auzit pe un om lansând o înjurătură groaznică împotriva Maicii Domnului.
Sfântul Maximilian, frământat în sine, s-a apropiat îndată de acel om şi i-a spus cu lacrimi în ochi: "De ce o înjuri pe Maica Domnului? Ai înjura-o tu pe mama ta?" La acele lacrimi şi la acele cuvinte, omul care înjurase şi-a revenit, a cerut iertare şi a promis că nu va mai face acest lucru.
Dacă o iubim cu adevărat pe Maica Domnului, nu trebuie să ne purtăm ca să facem ca Ea să fie respectată? Ea este Mama noastră! Şi atunci când nu putem sau nu se reuşeşte corijarea blasfemiatorului, trebuie cel puţin să facem puţină reparaţie pentru blasfemii.
Alexandru Manzoni povesteşte un mic episod care i s-a întâmplat la Milano. Într-o seară de iarnă, când drumurile erau pline de zăpadă, el a auzit o groaznică înjurătură spusă de unul care curăţa de zăpadă. Contrariat şi trist, Manzoni a voit să intre imediat într-o biserică pentru a repara, prin rugăciune, acea înjurătură. Aici a văzut o scenă neaşteptată şi foarte frumoasă. Aproape de Tabernacol, o copilă îi trimitea sărutări lui Isus cu mânuţa ei.
Manzoni a privit cu duioşie, apoi şi-a ascuns chipul între mâini şi a plâns.
La şcoala sfântului Alfons să învăţăm datoria de a repara, amintind acele frumoase şi semnificative cuvinte din vizita sa la Isus Euharisticul şi la Maica Domnului: "Salut astăzi prea iubitoarea ta inimă, pentru a aduce reparaţie pentru toate injuriile pe care le-ai primit!"
De la sfinţi să învăţăm a aduce reparaţie îndată ce auzim vreo înjurătură, cel puţin cu câteva rugăciuni scurte, spuse din toată inima.
Să cerem Maicii Domnului să umple sufletele noastre cu iubire pentru slava lui Dumnezeu.


Practică

- Să recităm cu iubire "Magnificat".
- Oferă ziua pentru îndreptarea celor ce înjură.
- Să reparăm blasfemiile, corectându-i pe cei ce le fac sau făcând multe rugăciuni scurte 

sâmbătă, 13 mai 2017

Luna mai, luna Fecioarei Maria



Ziua a XIII-a - 13 mai

SCANDALUL (SMINTEALA)

Împotriva scandalului, Isus a spus cuvintele cele mai teribile pe care le-a rostit vreodată: "Cine va sminti pe unul dintre aceştia mici care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară şi să fie scufundat în adâncul mării."
Vai lumii pentru scandaluri! Trebuie să vină scandaluri; dar "vai de acela din vina căruia vine scandalul!" (Mt 18,6-7).
De ce acest limbaj atât de teribil al lui Isus? Răspunsul este simplu: pentru că scandalul este mai rău decât crima. De fapt, prin scandal nu este lovit trupul, ci sufletul omului, ucigându-l. Este o adevărată crimă spirituală, "este asasinarea sufletelor, - cum spunea sfântul loan Gură de Aur - de mii de ori mai de temut decât uciderea trupurilor".
Acesta este elementul cel mai teribil şi caracteristic al scandalului: ruinarea celor nevinovaţi, a celor simpli şi a celor care nu cunosc răul.
Scandalul este şcoala corupţiei, învăţătura păcatului, provocare la rău. Este păcatul unui singur om, care târăşte pe mulţi după el. Este asemenea unei stânci care se rostogoleşte din munţi, târând după ea tot ce întâlneşte. Este ca "drojdia" stricăciunii care strică toată pasta, în orice domeniu: spiritual, moral, educativ; în orice mediu: familie, şcoală, fabrici şi serviciu; la orice nivel: individual, social, cultural, economic.

"Vai lumii"

Lumea este un arsenal de scandaluri. Tot ce este în lume - spune sfântul Ioan - pofta trupului, pofta ochilor şi mândria vieţii" (1In 2,16). De fapt este de ajuns să te mişti puţin prin lume pentru a întâlni scandaluri în orice loc şi de orice fel.
Dacă ieşi pe stradă: iată scandalul reclamelor obscene şi al publicităţii indecente.
Dacă intri la cinema: iată scandalul spectacolelor imorale şi degradante, de lupanar.
Dacă mergi la chioşcurile de ziare: iată scandalul revistelor ilustrate cu imagini ruşinoase, care scârbesc; ziare aşa de adesea pline de vorbărie, falsitate, crime sau mişelii.
Dacă intri într-o casă, la un bar, la un restaurant: iată scandalul spectacolelor de la televizor, cântece triviale, vulgarităţi şi certuri.
Dacă intri într-o şcoală sau librărie: iată scandalul învăţăturilor false, cu teorii aberante sau cărţi şi romane pline de erori şi descrieri ruşinoase.
Dacă intri într-un birou, într-un magazin, de urci în tren, de mergi la stadion sau la piaţă: iată scandalul vorbăriei uşuratice, al înjurăturilor, al blestemelor.
Întâlneşti femei pe stradă, în locuri publice, până şi-n biserici: iată scandalul modei indecente prin minijupă, prin haine provocatoare şi nudităţi neruşinate...
Ce să mai spunem apoi despre scandalurile aşa de răsunătoare în administraţia finanţelor publice, a justiţiei, a luptei împotriva criminalităţii?

"Vai lumii din cauza scandalurilor!"

Padre Pio spunea despre filmele scandaloase că, la judecata lui Dumnezeu, vor plăti toţi: de la regizori şi actori... până la cei ce lipesc afişele şi fac publicitate. Acelaşi lucru îl spunea şi despre cei care răspândesc moda indecentă, pornografia, greşelile împotriva credinţei şi a moralei.
Aşa va fi pentru oricine conlucrează la orice fel de scandal. Isus ne-a spus clar că dreptatea lui Dumnezeu va fi "aprinsă de mânie" (Ps 69, 25) împotriva scandalurilor (smintelilor).

"Vai de cel care dă scandal!"

Un păcătos scandalos trăia netulburat, făcând mari rele între credincioşi, fără ca să îndrăznească cineva să-l mustre.
Sfântul Alfons de Liguori a aflat şi a trimis să-l cheme, pregătindu-i o mică surpriză (cursă).
La intrare în camera sfântului Alfons, păcătosul a găsit pe pământ, în prag, un mare Crucifix, care îl împiedica să treacă. Păcătosul a rămas perplex, dar sfântul Alfons i-a zis: "Păşiţi, păşiţi şi peste trupul lui Isus; nu este prima dată când îl călcaţi în picioare! Aţi făcut-o atât de adesea prin scandalul pe care îl daţi!"
Acel domn a rămas adânc rănit de cuvintele sfântului. S-a recules în tăcere, a plâns şi şi-a schimbat viaţa.
Cine dă scandal calcă în picioare mădularele lui Cristos. Cel ce dă scandal este un pericol public. Trebuie sau să-l salvăm, sau să fugim de el. Sfântul Pavel îl înştiinţa pe episcopul Timotei: "Dojeneşte în public pe cei care păcătuiesc în public" (1Tim 5,20).
Să nu ne fie teamă. Este o faptă bună care se săvârşeşte. Dacă se face cu energie unită cu discreţie, nimic nu se va pierde în faţa lui Dumnezeu din sforţarea pentru bine pe care am încercat-o.
O dată, sfântul Robert Ballarmin, mergând în vizită la un principe din Roma, a văzut în salonul de aşteptare câteva tablouri reprezentând persoane aproape goale. în timpul convorbirii cu principele, nu s-a referit deloc la acest lucru. Dar la despărţire i-a zis cu toată amabilitatea: "Aş vrea să mai recomand înălţimii voastre câţiva săraci care nu au haine pentru a-şi acoperi goliciunea." Principele s-a arătat imediat dispus să-i ajute. Şi sfântul Robert, arătând tablourile atârnate pe pereţi, i-a zis: "Iată sărmanii oameni goi, care suferă de frig"... Principele a înţeles şi a dat ordin îndată să fie luate acele tablouri indecente.

Cum să ne apărăm de scandaluri

Trebuie să ne apărăm de scandaluri. "Să şti să umbli în mijlocul primejdiilor" (Sir 9,20), - ne face atenţi Duhul Sfânt. De aceea trebuie să folosim orice precauţie pentru a nu ne împiedica în ele. Lucrurile cele mai necesare sunt cele recomandate de Maica Domnului la Fatima: rugăciunea şi mortificaţia.
Rugăciunea ne dobândeşte harurile necesare pentru a evita primejdiile, pentru a ne menţine înălţaţi şi uniţi cu Dumnezeu, puterea noastră, şi cu Maica Domnului, scăparea noastră.
Mortificaţia ne face să stăpânim simţurile şi să înfrânăm tendinţele faptelor noastre, pe care lumea caută mereu să le aţâţe prin scandalurile ei.
Trebuie să fim generoşi în a ne mortifica. Isus nu este deloc duios în această privinţă! Să-I ascultăm: "Dacă ochiul tău drept îţi este ocazie de scandal, scoate-l şi aruncă-l: este mai bine pentru tine să pierzi unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă ţi-i ocazie de scandal, tai-o şi arunc-o, căci este mai bine pentru tine să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă" (Mt 5,9-10,18,28-38).
Să facem şi noi cum făceau sfinţii. Sfântul Francisc de Assisi, care mergea pe drum cu ochii plecaţi, nu numai că evita astfel primejdiile, dar "predica prin exemplul bun", după cum spunea el.
Sfântul Iosif Cafasso recomanda fiilor săi duhovniceşti să meargă pe drum cu mare modestie, pentru că "drumul lumii este trasat de-a lungul unei prăpăstii". Ce ar spune de străzile de astăzi?
Împotriva ispitei prin scandalurile revistelor, romanelor, spectacolelor de televiziune, să ne amintim de un alt exemplu.
Îngerescul sfânt Dominic Savio, trecând printr-o piaţă unde erau expuse jocuri, mergea mereu modest şi recules. Un coleg i-a spus: "Dominic, de ce nu te uiţi la jocurile de circ şi de alergări expuse?"
Dominic i-a răspuns: "Vreau să păstrez curaţi ochii mei pentru a o contempla mai bine pe Maica Domnului în Paradis!" Ce răspuns!

Practică

- Oferă ziua pentru cei ce dau scandal.
- Cercetează bine dacă nu ai ceva de eliminat printre lucrurile tale.
- Mergi cu modestie pentru a evita pericolele.