vineri, 6 octombrie 2017

INIMA LUI ISUS


Consfinţire către inima dumnezeiască a lui Isus
Preabunule Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, priveşte spre noi, care îngenunchem cu smerenie înaintea altarului tău. Suntem ai tăi, voim să fim ai tăi şi ca să fim mai strâns uniţi cu tine, astăzi fiecare dintre noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii tale preasfinte.
Mulţi nu te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile tale şi s-au lepădat de tine. Fie-ţi milă şi de unii şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima ta preasfântă.
Doamne, fii regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de tine, ci şi al fiilor rătăciţi, care te-au părăsit. Fă-i să se întoarcă în curând la casa părintească, pentru a nu pieri de lipsă şi de foame.
Fii regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neunirea. Cheamă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă, ca în curând să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.
Dă Doamne, Bisericii tale, libertate sigură şi fără piedici. Dă tuturor popoarelor liniştea bunei orânduiri şi fă ca de la un capăt la altul al pământului să răsune un singur glas: "Lăudată să fie dumnezeiasca Inimă a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea! Ei să-i aducem slavă şi cinste în vecii vecilor." Amin.

OFICIILE CĂTRE PREASFÂNTA INIMĂ A LUI ISUS
Rugăciune pentru a-i oferi lui Dumnezeu ziua întreagă
Dumnezeul meu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, îţi închin în unire cu vredniciile lui Isus Cristos toate rugăciunile, faptele şi suferinţele mele din această zi, spre mai marea slavă a ta, spre împlinirea sfintei tale voinţe, spre cinstirea preasfintei Fecioare Maria, scumpa mea Mamă, a îngerului meu păzitor şi a tuturor sfinţilor mijlocitori ai mei, spre deplina iertare şi îndestulare a păcatelor mele, spre întoarcerea păcătoşilor şi statornicia celor drepţi, după intenţia Sfântului Părinte papa, pentru dobândirea sfintelor indulgenţe, spre uşurarea şi scăparea sufletelor din Purgator, spre folosul şi desăvârşirea sufletească a confraţilor mei închinători ai Inimii dumnezeieşti şi a tuturor acelora pentru care sunt dator a mă ruga; ca mulţumire pentru toate harurile pe care ai binevoit să mi le dai până acum, pentru vredniciile lui Isus Cristos. Amin.
OFICIUL I
Propovăduitorul
Afecte
Binevoieşte, veşnice Părinte, a ne da lumina trebuincioasă, pentru ca preasfânta Inimă a lui Isus să fie cunoscută de toţi. Înflăcărează, Duhule Sfinte, inimile noastre, pentru ca să o iubim cu înflăcărare.
Şi tu, o preasfântă Fecioară, intervino cu puternica ta mijlocire, ca să simtă puterea ei toţi cei care aleargă la nemărginita milostivire a Inimii lui Isus.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
Mă închin ţie, o, Isuse din preasfântul Sacrament şi cinstesc Inima ta atât de înflăcărată de iubire către mine. Tu eşti locul dulcei mele retrageri, scumpul obiect al iubirii mele.
Isuse al meu, doresc ca în această clipă să vii în sufletul meu şi să mă aprinzi, o Inimă dumnezeiască de focul tău ceresc.

(O clipă de tăcere sacră)

Mă unesc cu tine, o, cor măreţ al tronurilor, pentru a cinsti, în tovărăşie cu voi, dumnezeiasca Inimă a lui Isus.

Vizita la preasfântul Sacrament
Te rog, pentru vredniciile preadulcei tale Inimi, o, Domnul meu din Sacramentul altarului, să binevoieşti a domni peste toate inimile şi mai cu seamă peste noi, sărmanii tăi închinători, şi să lucrezi în noi după planurile tale pline de iubire.

(Deseori în timpul zilei spune:)
Slavă Tatălui...

Ajută-mă, o Isuse al meu, să pot atrage vreun suflet la evlavia preasfintei tale Inimi, sau de nu-mi este dat atât, cel puţin înflăcărează tot mai mult de iubirea ta sfântă pe acelea pe care le ai deja.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
Pentru nemărginita ta bunătate, o Isuse al meu vrednic de iubire, fă ca toţi, cunoscând plăcerile înşelătoare ale lumii, să vină la tine pentru a gusta plăcerile nespuse ce le ţii pregătite pentru aceia care te iubesc cu sinceritate.

Propunere
Caută să atragi pe cineva la evlavia preasfintei Inimi a lui Isus.

OFICIUL II
Îndestulătorul
Rugăciune de închinare, (vezi oficiul I)

Afecte
Îţi cer iertate, o Isuse al meu, pentru necinstirile ce într-una le primeşti în preasfântul Sacrament.
Măreţ cor al puterilor cereşti, vino în ajutorul meu, pentru a îndestula preasfânta Inimă a lui Isus de Liturghiile rău săvârşite, de împărtăşaniile făcute cu răceală de către sufletele care îţi sunt închinate în mod deosebit, mai cu seamă de către mine şi confraţii mei închinători ai Inimii dumnezeieşti şi, în sfârşit, de tot ce i-ar fi putut pricinui neplăceri cu ceva.

Vizita la preasfântul Sacrament
Mă ascund în rănile preasfinte ale lui Isus, pentru a nu mă mai despărţi niciodată de El. Închin, o Dumnezeul meu, Maiestăţii tale divine această preasfântă inimă, pentru a îndestula necinstea pe care o primeşti într-una din partea păcătoşilor.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc!

Rugăciune
O Inimă preaiubitoare a scumpului meu Isus, câte ofense nu primeşti în Sfânta Euharistie, preavrednică de închinare! În acest sacrament tu ne dai dovada cea mai frumoasă şi sigură a dragostei tale; oamenii însă îţi arată nerecunoştinţa cea mai mare. O, de-aş putea să şterg, chiar cu sângele meu, o aşa mare nelegiuire.
Vreau, o Isuse al meu, să întrebuinţez orice mijloc pentru a îndestula atâtea insulte. Îţi consfinţesc toate zilele vieţii mele şi, din dragoste către Inima ta, vreau să încredinţez Tatălui ceresc, în numele tău, cea din urmă suflare a vieţii mele. Amin.




Propunere
Îndeplineşte-ţi cu cea mai mare sârguinţă datoriile stării tale.

OFICIUL III
Închinătorul

Rugăciune de închinare...,

Afecte
Din adâncul inimii mele mă închin ţie, Preasfântă Treime, şi în unire cu preasfânta Inimă a lui Isus, te binecuvântez şi te laud din toate puterile sufletului meu. O, cât aş dori să pot înlocui, într-un mod oarecare, prin slabele mele afecte, uitarea obştească de tine, o Dumnezeul meu, ce domneşti aşa de mult în lume!

(Deseori în timpul zilei spune:)
Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul universului; plin e tot pământul de mărirea lui. Slavă Tatălui, slavă Fiului, slavă Duhului Sfânt!

Vizita la preasfântul Sacrament
Isuse din preasfântul Sacrament, dă-mi mie şi tuturor confraţilor mei închinători şi fraţi ai Inimii tale dumnezeieşti, tuturor preoţilor şi religioşilor, duhul de a îndeplini bine, cu fervoare şi cu râvnă sfântă datoriile stării noastre.

(de trei ori în timpul zilei:)
O cor preasfânt al domniilor cereşti, închinaţi împreună cu mine, Inimii vrednice de respect a lui Isus, tot binele ce se face în lumea întreagă şi consfinţiţi-l spre mai mare slavă a ei.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O Isuse al meu, vrednic închinător al maiestăţii dumnezeieşti, mă unesc cu tot duhul meu la închinarea adusă veşnicului Părinte de către Inima ta preasfântă şi aş voi să pot cuprinde în credinţa şi iubirea mea toate afectele ce tu însuţi le insufli preasfintei Fecioare Maria şi sfinţilor tăi pentru a ţi se închina şi a te preamări pentru toată veşnicia, după cum eşti vrednic.

Propunere
Caută să ai cel mai mare respect în Biserică.

OFICIUL IV
Iubitorul
Rugăciune de închinare...,

Afecte
O Serafimilor fericiţi ai Paradisului, dobândiţi-mi acele flăcări de iubire către preasfânta Inimă a lui Isus de care sunteţi aprinşi voi şi înlocuiţi, prin neîntrerupta voastră închinare, răceala cea mare.

Vizita la preasfântul Sacrament
O Inimă vrednică de închinare a lui Isus al meu din preasfântul Sacrament al altarului, eu îţi consfinţesc toate clipele vieţii mele. Închide-mi inima în acest sfânt Lăcaş împreună cu tine, pentru ca în unire cu corul Serafimilor să ţi se închine şi să te iubească întotdeauna.

(Spune adesea:)
Te iubesc o Inimă preavrednică de iubire a lui Isus, da, te iubesc, însă, vai, cu o iubire prea rece. Fă-mă să ard, şi împreună cu mine, fă să ardă toate făpturile de focul dragostei tale, acum şi-n veşnicie!

(Înainte de culcare spune:)
Eu dorm, însă inima mea veghează cu cea a iubitului meu Mântuitor.

(Trezindu-te în timpul nopţii:)
Te iubesc, o Inimă preadulce a lui Isus, împreună cu Serafimii şi mai cu seamă cu preasfânta Fecioară Maria.

(Dimineaţa când te trezeşti:)
Vă mulţumesc pentru închinarea pe care voi, o fericiţilor Serafimi, aţi prezentat-o Inimii vrednice de cinste a lui Isus al meu.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.




Rugăciune
Preasfântă Inimă a lui Isus al meu, focar dumnezeiesc al acestui foc de iubire, pe care ai venit să-l aprinzi pe pământ şi pe care atât de mult îl doreşti să se aprindă în toţi, fă ca inimile noastre să fie consumate de nişte flăcări atât de fericitoare. Serafimi ai curţii cereşti, vă rog cu cea mai mare stăruinţă, să spuneţi Autorului vieţii mele că doresc din inimă să ard şi să mă mistui de iubire faţă de Dânsul.

Propunere
Fii cât se poate de corect în săvârşirea celor mai mici acţiuni.

OFICIUL V
Ucenicul
Rugăciune de închinare...

Afecte
O Doamne, fă ca toţi, îndeosebi preoţii, care sunt învăţătorii credincioşilor, să se folosească de pildele de lumină ale Inimii tale dumnezeieşti şi niciodată să nu se îndepărteze de învăţătura cerească.

(În timpul zilei, retrăgându-te la preasfânta Inimă:)
Inimă lui Isus, şcoala sfintei iubiri, în tine mă adăpostesc, pentru ca îndepărtând de la mine toate ştiinţele deşarte ale lumii, să-mi aprinzi inima de afecte sfinte.

Vizita la preasfântul Sacrament
Vino Duhule Creator, cercetează inimile alor tăi, umple cu har ceresc sufletele pe care le-ai creat.

- Tu te numeşti întăritor, harul lui Dumnezeu cel Înalt, izvor viu, foc, dragoste şi uncţiune duhovnicească. Tu în daruri înşeptit, degetul dreptăţii părinteşti, tu legiuita făgăduinţă a Tatălui, care dai graiul limbilor.
- Aprinde lumina în simţuri, revarsă dragostea în inimi, întăreşte slăbiciunea trupului nostru cu puterea ta necurmată.
- Pe duşman să-l alungi mai departe şi să ne dăruieşti grabnic pacea, pentru ca avându-te călăuză să ne ferim de orice stricăciune.
- Prin tine să-l cunoaştem pe Tatăl şi să-l descoperim pe Fiul şi să credem totdeauna în tine.
- Slavă fie lui Dumnezeu Tatăl şi Fiului care a înviat din morţi şi Duhului mângâietor, acum şi-n vecii vecilor. Amin.

V. Trimite Duhul tău şi din nou se vor face.
R. Şi vei reînnoi faţa pământului.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, care prin lumina Duhului Sfânt ai învăţat inimile credincioşilor, dă-ne harul, ca în acelaşi Duh să recunoaştem cele drepte şi să ne bucurăm totdeauna de mângâierea lui. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Dumnezeule, care luminezi pe orice om care vine în lume şi îndrumi orice voinţă, revarsă strălucirea cerească a neplăsmuitei tale înţelepciuni asupra tuturor celor nenorociţi; fă să primească cu supunere în inimile lor marile adevăruri ale sfintei tale Evanghelii.
O, câte învăţături desăvârşite nu ne vin din dumnezeiasca ta inimă! Fă, o bune Isuse, ca fiind primite şi păstrate cu îngrijire de către noi, să producă roade îmbelşugate de virtuţi creştineşti. Iar voi, Heruvimilor, primiţi-mă în tovărăşia voastră distinsă pe care o aveţi de la Inima preasfântă a lui Isus.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O, cât de repede devine desăvârşit acela, o Inimă dumnezeiască, al cărui învăţător eşti tu! Învaţă-mă şi pe mine, o Inimă vrednică de iubire, odată ce ai binevoit să mă primeşti de ucenicul tău, deschide-ţi intrarea în inima mea, fă-o supusă învăţăturilor tale dumnezeieşti şi întoarce pe toţi aceia care se împotrivesc adevărului.

Propunere
Păstrează cât se poate mai mult reculegerea interioară în timpul zilei.

OFICIUL VI
Victima
Rugăciune de închinare,

Afecte
Dumnezeul meu, doresc să mă jertfesc pe mine însumi, în unire cu Inima preasfântă a lui Isus, pentru a potoli şi a împăca durerea ta la vederea păcatelor oamenilor. Mă jertfesc ţie, preasfântă Inimă a lui Isus, pentru ca să binevoieşti să mă faci părtaş de prezenţa ta în preasfântul Sacrament şi să conformezi afectele mele cu cele ale preaarzătoarei tale iubiri.

Vizita la preasfântul Sacrament
Te preamăresc în unire cu sfântul cor al Puterilor, o dreptate dumnezeiască, care pentru mântuirea noastră ai fost îndestulată de această Inimă divină, jertfită din dragoste pentru noi la Sfânta Liturghie. O, veşnice Părinte, în unire cu această Inimă dumnezeiască, ce acum se jertfeşte pe sine însăşi din dragoste către mine, îţi închin sufletul, trupul şi toate faptele mele prezente şi viitoare. O, ai milă de mine şi de toţi păcătoşii!

În fiecare I Vinere din lună: O Inimă preamilostivă.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O preasfântă Inimă, care te faci victimă de iubire pe altarele noastre, care nu doreşti şi nu ceri altceva decât să ne unim cu tine ca victime părtaşe la jertfa ta; primeşte-mă, Doamne, ia-mă în stăpânire pentru ca să fiu jertfă închinată şi mistuită de flăcările iubirii tale, spre mai marea slavă a veşnicului Părinte şi pentru întoarcerea păcătoşilor. Părinte ceresc, care m-ai ales de victimă, primeşte-mă cu bunătate, pentru preasfânta Inimă a lui Isus, jertfit pentru mine.

Propunere
Fă vreo faptă de mortificaţie lăuntrică sau externă.

OFICIUL VII
Sluga credincioasă
Rugăciune de închinare...

Afecte
O Inimă preadulce a lui Isus, ce slavă e pentru mine a purta lanţurile unei iubiri aşa de gingaşe şi mărinimoase care de bună voie mă ţine strâns unit cu tine, o binele meu din preasfântul Sacrament.

(La sunetul ceasului:)
Fie îndeplinită, lăudată şi în veci preamărită în toate voinţa preadreaptă, preaînaltă şi preavrednică de iubire a lui Dumnezeu!

Vizita la preasfântul Sacrament
Primeşte, o Domnul meu, Isuse Cristoase, rugăciunea ce ţi-o face sluga ta, pentru a dobândi de la nemărginita-ţi milostivire harul să te pot vizita în acest Sacrament vrednic de închinare, mai des şi mai vredniceşte şi să dobândesc tuturor inimilor roade de har şi de mântuire de la tine, Izvorul nesecat.
Sfinţilor Arhangheli, chemaţi pe cei invitaţi la masa Mielului dumnezeiesc şi îmbrăcaţi-i cu haina de nuntă.

(Rugăciunea Tatăl nostru...)

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.




Rugăciune
O iubire atotputernică a Dumnezeului meu care ai rupt lanţurile care mă ţineau departe de tine! O, de mi-ar fi dat să pot atrage pe toţi aceia care, ca şi mine, s-au îndepărtat, pentru a-i face să guste, aşa cum gust eu la picioarele altarului tău, bucuriile acestei sfinte legături ce mă uneşte cu tine. O, legătură misterioasă cu Isus în Sacramentul iubirii sale! Eu mă consfinţesc cu totul pentru a te cinsti şi a căuta, sau a dori cel puţin, să atrag inimile la tine.

Propunere
Supune-te insuflărilor divine.

OFICIUL VIII
Rugătorul
Rugăciune de închinare...

Afecte
Veşnice Părinte, însufleţit de credinţă vie şi de încredere deplină în vredniciile Inimii preasfinte a lui Isus, Fiul tău, îţi închin aceleaşi merite ale lui Isus Cristos, pentru a dobândi plinătatea harurilor atât pentru mine, cât şi pentru aceia care se află în vreo primejdie sufletească sau trupească. Binevoieşte a da, o milostive Dumnezeule, pentru Inima preasfântă a lui Isus, harul tău sărmanilor muribunzi şi scapă sufletele sfinte din Purgator de suferinţele ce le îndură.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
Veşnice Părinte, pentru Inima preasfântă a lui Isus, Fiul tău, singurul obiect al plăcerilor tale, binevoieşte a-mi da...(spune harul dorit)

Vizita la preasfântul Sacrament
Măreţe cor al îngerilor şi îndeosebi îngerul meu păzitor, întovărăşiţi-mă în timpul acestei vizite la Domnul nostru din preasfântul Sacrament al altarului şi, în unire cu Inima preasfântă a lui Isus, închinaţi veşnicului Părinte toate faptele şi suferinţele mele din această zi spre mai mare slavă a sa şi spre uşurarea sufletelor din Purgator.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
Ascultă, o Inimă dumnezeiască, glasurile celor nevoiaşi şi fii Mângâietorul celor necăjiţi, deoarece a fost totdeauna plăcerea ta să ierţi şi să faci bine tuturor.

Propunere
Să faci în fiecare zi o faptă de dragoste sau de umilinţă faţă de aproapele.

OFICIUL IX
Râvnitorul
Rugăciune de închinare...

Afecte
O Inimă preasfântă a lui Isus, preamăreşte-te pe tine însăţi, făcând ca toţi, cu ajutorul tău, să ajungă la desăvârşirea virtuţilor creştineşti, însă mai cu seamă noi, care suntem evlavioşi faţă de tine.
Şi voi, Puterile curţii cereşti, prezentaţi-vă în unire cu celelalte coruri îngereşti Maiestăţi Domnului şi prin mijlocirea voastră dobândiţi ca Inima preasfântă a lui Isus să fie cunoscută în toate părţile pământului şi să atragă la iubirea sa pe toţi cei credincioşi care nu o cunosc şi pe atâţia creştini care neglijează să-i dea cinstea cuvenită.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
O Inimă vrednică de închinare, cât de mare este dorinţa mea de a putea îndestula iubirea ta, pentru greşeala ce ar fi săvârşit-o vreo unul dintre confraţii mei, care ar fi nepăsători în a-şi îndeplini oficiul.

Vizita la preasfântul Sacrament
Mă închin ţie, Isuse din Sacramentul altarului şi cinstesc Inima ta aşa de înflăcărată din dragoste către mine. Doresc, o Inimă preasfântă, ca în această clipă să intri înlăuntrul duhului meu şi să mă aprinzi de focul tău ceresc.

(O clipă de tăcere sacră)
Slavă Tatălui...

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O Sfântă Inimă a lui Isus, plină de iubire faţă de noi, cât de vrednică eşti de a fi iubită de toţi. Când va veni clipa în care te voi vedea iubită cu înflăcărare de toţi? O, de aş putea răspândi minunăţiile iubirii tale şi dobândi din partea tuturor o adevărată corespundere!

Propunere
Împiedică cu prudenţă, dacă se poate, necinstirile care se fac lui Dumnezeu.
ACT DE ISPĂŞIRE ŞI CONSFINŢIRE LA INIMA PREASFÂNTĂ A LUI ISUS
O Inimă preamilostivă a lui Isus, ispăşire dumnezeiască, din dragoste către tine, veşnicul Părinte a făgăduit că va asculta totdeauna rugăciunile noastre, după cum a spus scumpei sale Margareta: "Roagă-mă pentru Inima preavrednică a Fiului meu şi pentru acea Inimă eu te voi asculta şi vei dobândi ceea ce îmi ceri".
Împreună cu tine şi prin tine prezint veşnicului Părinte inima mea săracă şi slabă, pocăită şi smerită, pentru supărările ce ţi se fac mai ales în preasfântul Sacrament şi pentru acelea pe care eu însumi am avut nefericirea să le săvârşesc.
Aşadar, o, divinul meu Mântuitor, fă să pot şterge cu lacrimi şi spăla cu sângele meu atâta nerecunoştinţă din partea noastră faţă de iubirea ta nemărginită. Uneşte, o Isuse, durerea mea prea slabă cu acea durere pe care ai simţit-o tu în Grădina Măslinilor şi te-a făcut să transpiri sânge la vederea păcatelor mele şi ale celorlalţi oameni şi închin-o veşnicului Părinte împreună cu Inima preavrednică de iubire.
Îndestulează tu pentru mine şi ispăşeşte cu iubirea ta nerecunoştinţa şi nesimţirea faţă de atâtea binefaceri şi dobândeşte-mi ca, de acum înainte, să stau cu atâta respect înaintea ta încât să îndrept trecutul şi exemplul meu să atragă şi pe alţii la iubirea ta căreia mă consfinţesc din această clipă, alegându-mi ca locuinţă statornică Inima ta preasfântă, deoarece tu eşti regele, mirele, păstorul, învăţătorul şi prietenul meu, călăuza mea, ajutorul meu, nădejdea mea, bucuria mea acum şi în veşnicie. Amin.


Rugăciune universală
Dumnezeiască Inimă a lui Isus, te rog să dai odihna veşnică sufletelor din Purgator, harul statorniciei celor ce vor muri azi, pocăinţa sinceră păcătoşilor, lumina credinţei păgânilor, iar mie şi tuturor celor ai mei, binecuvântarea ta. Ţie deci, Inimă preamilostivă a lui Isus îţi încredinţez toate aceste suflete şi-ţi ofer pentru ele meritele mele, împreună cu vredniciile Maicii tale preasfinte şi ale tuturor sfinţilor şi îngerilor, precum şi toate sfintele Liturghii, Împărtăşaniile, rugăciunile şi faptele bune ce se fac azi în toată lumea creştină. Amin.

duminică, 14 mai 2017

Luna mai, luna Fecioarei Maria



Ziua a XIV-a - 14 mai

ÎNJURĂTURA - HULA

"Sufletul meu preamăreşte pe Domnul" (Lc 1-46). Când sufletul Maicii Domnului s-a deschis pentru o singură licărire, ne-a fost dăruit un imn de slavă şi de iubire care ne descoperă cât de plină de Dumnezeu şi cât de perfectă este desăvârşirea laudei lui Dumnezeu. (Ef 1,12) La polul opus este un alt suflet: cel al hulitorului. Şi aici hula vine din interior şi descoperă lipsa lui Dumnezeu din suflet şi ofensa adusă datoriei de a cultiva slava lui Dumnezeu.
Hula este un păcat teribil, păcat de moarte, o foarte mare insultă care i se aduce lui Dumnezeu, Maicii Domnului, sfinţilor şi la tot ce-i sfânt.
Sfântul Ieronim ajunge să spună că: "orice păcat este uşor dacă se pune în comparaţie cu hula."
Prin hulă (înjurătură) omul se ridică împotriva lui Dumnezeu, dă scandal, e provocată "mânia lui Dumnezeu" (Col 3,6) şi aduce nenorocirea de a pierde harul lui Dumnezeu.
Padre Pio din Pietrelcina definea înjurătura "limba diavolului" şi se mâhnea foarte mult când o auzea, încât scria astfel părintelui său spiritual: "Cât de mult sufăr, părinte, când văd că Isus nu este respectat de oameni; dar ceea ce este mai rău e că este insultat şi, mai mult decât toate, cu acele înjurături îngrozitoare. Aş vrea să mor sau cel puţin să devin surd, decât să mai aud atâtea insulte pe care oamenii le aduc fui Dumnezeu."
Ce delir mintal îi apucă pe oameni de-i pune să înjure? înjurătura este impietate inspirată de diavol şi o neruşinare de oameni nebuni. Altfel nu se poate explica.

Mai degrabă martiriul

Câţi martiri n-au preferat să-şi verse sângele decât să blesteme? Câtă cinste pentru credinţa creştină!
Când sfântul Policarp, un bătrân venerabil, episcopul oraşului Smima, a fost dus la locul de chinuri, proconsulul roman i-a cerut: "Blestemă-l pe Cristos şi te voi lăsa liber". Înainte de a da răspunsul, sfântul Policarp a ridicat ochii spre cer şi apoi a zis: "Sunt 80 de ani de când îl slujesc pe Domnul nostru Isus Cristos şi în tot acest timp El nu mi-a făcut decât bine şi acum să-l blestem? El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu, Binefăcătorul meu cel mai mare".
A înfruntat moartea cu un mare curaj şi a fost o moarte strălucită în faţa tuturor.
Aproape la fel s-a întâmplat şi cu curajoasa fecioară Apollonia. I-au scos cu brutalitate dinţii. Apoi voiau ca să rostească injurii şi blesteme, altfel ar fi aruncat-o într-un rug deja pregătit. În aceste condiţii sfânta n-a mai aşteptat nici să fie aruncată. S-a eliberat de legături şi s-a aruncat singură în foc.




Obligaţia de a îndrepta răul făcut

Sfântul Augustin spune: "Hulitorii lui Cristos care domneşte în ceruri nu sunt mai puţin vinovaţi decât aceia care mai înainte l-au răstignit, pe pământ". Din aceasta decurge obligaţia de a dojeni şi corecta pe toţi cei care au acest obicei blestemat: "Noi trebuie să suportăm cu răbdare insultele care ni se aduc; dar, când în faţa noastră o gură sacrilegă vomită hula împotriva lui Dumnezeu, nu numai că nu trebuie să răbdăm, ci trebuie să ne împotrivim celui nelegiuit, să condamnăm insulta, să nu ne ascundem indignarea."
Padre Pio din Pietrelcina, când a fost întrebat dacă trebuie mustrat cel ce înjură, a răspuns: "Este un lucru prea sfânt şi prea drept."
Nu trebuie să ne dispensăm de o datorie care trebuie să ne stea la inimă, pentru că înjurătura este şi un delict social. "Din cauza înjurăturii - scria sfântul Ioan Gură de Aur - vin asupra pământului foametea, cutremurele, ciuma şi războaiele".
Şi Padre Pio întăreşte: "Înjurătura atrage pedepsele lui Dumnezeu: bolile, nenorocirile, ne ia pâinea, ia cenuşa din vatră, ne face să pierdem haruri importante care ne erau hărăzite". Pentru aceasta el era exigent şi energic. Pe cei care înjurau îi trimitea adesea fără dezlegare, lovindu-i uneori cu expresii ca acestea: "înjurătura este diavolul pe limba ta; atragi iadul asupra sufletului tău".
Înjurătura este un mister de nelegiuire.

Ai înjura-o tu pe mama ta?

Într-o zi, sfântul Maximilian Kolbe, pe o stradă din Roma, a auzit pe un om lansând o înjurătură groaznică împotriva Maicii Domnului.
Sfântul Maximilian, frământat în sine, s-a apropiat îndată de acel om şi i-a spus cu lacrimi în ochi: "De ce o înjuri pe Maica Domnului? Ai înjura-o tu pe mama ta?" La acele lacrimi şi la acele cuvinte, omul care înjurase şi-a revenit, a cerut iertare şi a promis că nu va mai face acest lucru.
Dacă o iubim cu adevărat pe Maica Domnului, nu trebuie să ne purtăm ca să facem ca Ea să fie respectată? Ea este Mama noastră! Şi atunci când nu putem sau nu se reuşeşte corijarea blasfemiatorului, trebuie cel puţin să facem puţină reparaţie pentru blasfemii.
Alexandru Manzoni povesteşte un mic episod care i s-a întâmplat la Milano. Într-o seară de iarnă, când drumurile erau pline de zăpadă, el a auzit o groaznică înjurătură spusă de unul care curăţa de zăpadă. Contrariat şi trist, Manzoni a voit să intre imediat într-o biserică pentru a repara, prin rugăciune, acea înjurătură. Aici a văzut o scenă neaşteptată şi foarte frumoasă. Aproape de Tabernacol, o copilă îi trimitea sărutări lui Isus cu mânuţa ei.
Manzoni a privit cu duioşie, apoi şi-a ascuns chipul între mâini şi a plâns.
La şcoala sfântului Alfons să învăţăm datoria de a repara, amintind acele frumoase şi semnificative cuvinte din vizita sa la Isus Euharisticul şi la Maica Domnului: "Salut astăzi prea iubitoarea ta inimă, pentru a aduce reparaţie pentru toate injuriile pe care le-ai primit!"
De la sfinţi să învăţăm a aduce reparaţie îndată ce auzim vreo înjurătură, cel puţin cu câteva rugăciuni scurte, spuse din toată inima.
Să cerem Maicii Domnului să umple sufletele noastre cu iubire pentru slava lui Dumnezeu.


Practică

- Să recităm cu iubire "Magnificat".
- Oferă ziua pentru îndreptarea celor ce înjură.
- Să reparăm blasfemiile, corectându-i pe cei ce le fac sau făcând multe rugăciuni scurte 

sâmbătă, 13 mai 2017

Luna mai, luna Fecioarei Maria



Ziua a XIII-a - 13 mai

SCANDALUL (SMINTEALA)

Împotriva scandalului, Isus a spus cuvintele cele mai teribile pe care le-a rostit vreodată: "Cine va sminti pe unul dintre aceştia mici care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară şi să fie scufundat în adâncul mării."
Vai lumii pentru scandaluri! Trebuie să vină scandaluri; dar "vai de acela din vina căruia vine scandalul!" (Mt 18,6-7).
De ce acest limbaj atât de teribil al lui Isus? Răspunsul este simplu: pentru că scandalul este mai rău decât crima. De fapt, prin scandal nu este lovit trupul, ci sufletul omului, ucigându-l. Este o adevărată crimă spirituală, "este asasinarea sufletelor, - cum spunea sfântul loan Gură de Aur - de mii de ori mai de temut decât uciderea trupurilor".
Acesta este elementul cel mai teribil şi caracteristic al scandalului: ruinarea celor nevinovaţi, a celor simpli şi a celor care nu cunosc răul.
Scandalul este şcoala corupţiei, învăţătura păcatului, provocare la rău. Este păcatul unui singur om, care târăşte pe mulţi după el. Este asemenea unei stânci care se rostogoleşte din munţi, târând după ea tot ce întâlneşte. Este ca "drojdia" stricăciunii care strică toată pasta, în orice domeniu: spiritual, moral, educativ; în orice mediu: familie, şcoală, fabrici şi serviciu; la orice nivel: individual, social, cultural, economic.

"Vai lumii"

Lumea este un arsenal de scandaluri. Tot ce este în lume - spune sfântul Ioan - pofta trupului, pofta ochilor şi mândria vieţii" (1In 2,16). De fapt este de ajuns să te mişti puţin prin lume pentru a întâlni scandaluri în orice loc şi de orice fel.
Dacă ieşi pe stradă: iată scandalul reclamelor obscene şi al publicităţii indecente.
Dacă intri la cinema: iată scandalul spectacolelor imorale şi degradante, de lupanar.
Dacă mergi la chioşcurile de ziare: iată scandalul revistelor ilustrate cu imagini ruşinoase, care scârbesc; ziare aşa de adesea pline de vorbărie, falsitate, crime sau mişelii.
Dacă intri într-o casă, la un bar, la un restaurant: iată scandalul spectacolelor de la televizor, cântece triviale, vulgarităţi şi certuri.
Dacă intri într-o şcoală sau librărie: iată scandalul învăţăturilor false, cu teorii aberante sau cărţi şi romane pline de erori şi descrieri ruşinoase.
Dacă intri într-un birou, într-un magazin, de urci în tren, de mergi la stadion sau la piaţă: iată scandalul vorbăriei uşuratice, al înjurăturilor, al blestemelor.
Întâlneşti femei pe stradă, în locuri publice, până şi-n biserici: iată scandalul modei indecente prin minijupă, prin haine provocatoare şi nudităţi neruşinate...
Ce să mai spunem apoi despre scandalurile aşa de răsunătoare în administraţia finanţelor publice, a justiţiei, a luptei împotriva criminalităţii?

"Vai lumii din cauza scandalurilor!"

Padre Pio spunea despre filmele scandaloase că, la judecata lui Dumnezeu, vor plăti toţi: de la regizori şi actori... până la cei ce lipesc afişele şi fac publicitate. Acelaşi lucru îl spunea şi despre cei care răspândesc moda indecentă, pornografia, greşelile împotriva credinţei şi a moralei.
Aşa va fi pentru oricine conlucrează la orice fel de scandal. Isus ne-a spus clar că dreptatea lui Dumnezeu va fi "aprinsă de mânie" (Ps 69, 25) împotriva scandalurilor (smintelilor).

"Vai de cel care dă scandal!"

Un păcătos scandalos trăia netulburat, făcând mari rele între credincioşi, fără ca să îndrăznească cineva să-l mustre.
Sfântul Alfons de Liguori a aflat şi a trimis să-l cheme, pregătindu-i o mică surpriză (cursă).
La intrare în camera sfântului Alfons, păcătosul a găsit pe pământ, în prag, un mare Crucifix, care îl împiedica să treacă. Păcătosul a rămas perplex, dar sfântul Alfons i-a zis: "Păşiţi, păşiţi şi peste trupul lui Isus; nu este prima dată când îl călcaţi în picioare! Aţi făcut-o atât de adesea prin scandalul pe care îl daţi!"
Acel domn a rămas adânc rănit de cuvintele sfântului. S-a recules în tăcere, a plâns şi şi-a schimbat viaţa.
Cine dă scandal calcă în picioare mădularele lui Cristos. Cel ce dă scandal este un pericol public. Trebuie sau să-l salvăm, sau să fugim de el. Sfântul Pavel îl înştiinţa pe episcopul Timotei: "Dojeneşte în public pe cei care păcătuiesc în public" (1Tim 5,20).
Să nu ne fie teamă. Este o faptă bună care se săvârşeşte. Dacă se face cu energie unită cu discreţie, nimic nu se va pierde în faţa lui Dumnezeu din sforţarea pentru bine pe care am încercat-o.
O dată, sfântul Robert Ballarmin, mergând în vizită la un principe din Roma, a văzut în salonul de aşteptare câteva tablouri reprezentând persoane aproape goale. în timpul convorbirii cu principele, nu s-a referit deloc la acest lucru. Dar la despărţire i-a zis cu toată amabilitatea: "Aş vrea să mai recomand înălţimii voastre câţiva săraci care nu au haine pentru a-şi acoperi goliciunea." Principele s-a arătat imediat dispus să-i ajute. Şi sfântul Robert, arătând tablourile atârnate pe pereţi, i-a zis: "Iată sărmanii oameni goi, care suferă de frig"... Principele a înţeles şi a dat ordin îndată să fie luate acele tablouri indecente.

Cum să ne apărăm de scandaluri

Trebuie să ne apărăm de scandaluri. "Să şti să umbli în mijlocul primejdiilor" (Sir 9,20), - ne face atenţi Duhul Sfânt. De aceea trebuie să folosim orice precauţie pentru a nu ne împiedica în ele. Lucrurile cele mai necesare sunt cele recomandate de Maica Domnului la Fatima: rugăciunea şi mortificaţia.
Rugăciunea ne dobândeşte harurile necesare pentru a evita primejdiile, pentru a ne menţine înălţaţi şi uniţi cu Dumnezeu, puterea noastră, şi cu Maica Domnului, scăparea noastră.
Mortificaţia ne face să stăpânim simţurile şi să înfrânăm tendinţele faptelor noastre, pe care lumea caută mereu să le aţâţe prin scandalurile ei.
Trebuie să fim generoşi în a ne mortifica. Isus nu este deloc duios în această privinţă! Să-I ascultăm: "Dacă ochiul tău drept îţi este ocazie de scandal, scoate-l şi aruncă-l: este mai bine pentru tine să pierzi unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă ţi-i ocazie de scandal, tai-o şi arunc-o, căci este mai bine pentru tine să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă" (Mt 5,9-10,18,28-38).
Să facem şi noi cum făceau sfinţii. Sfântul Francisc de Assisi, care mergea pe drum cu ochii plecaţi, nu numai că evita astfel primejdiile, dar "predica prin exemplul bun", după cum spunea el.
Sfântul Iosif Cafasso recomanda fiilor săi duhovniceşti să meargă pe drum cu mare modestie, pentru că "drumul lumii este trasat de-a lungul unei prăpăstii". Ce ar spune de străzile de astăzi?
Împotriva ispitei prin scandalurile revistelor, romanelor, spectacolelor de televiziune, să ne amintim de un alt exemplu.
Îngerescul sfânt Dominic Savio, trecând printr-o piaţă unde erau expuse jocuri, mergea mereu modest şi recules. Un coleg i-a spus: "Dominic, de ce nu te uiţi la jocurile de circ şi de alergări expuse?"
Dominic i-a răspuns: "Vreau să păstrez curaţi ochii mei pentru a o contempla mai bine pe Maica Domnului în Paradis!" Ce răspuns!

Practică

- Oferă ziua pentru cei ce dau scandal.
- Cercetează bine dacă nu ai ceva de eliminat printre lucrurile tale.
- Mergi cu modestie pentru a evita pericolele.

vineri, 12 mai 2017

Luna mai, luna Fecioarei Maria



Ziua a XII-a - 12 mai

URA

Sfântul Ignaţiu de Loyola a primit într-o zi un bilet pe care era scris: "Vă urăsc aşa de mult, încât aş vrea să vă ard". A răspuns îndată şi fără premeditare: "Şi eu aş vrea să vă ard, dar de iubire dumnezeiască".
Iată ura şi iubirea. Se opun în mod direct. Ura este contrară iubirii. A urî înseamnă a vrea răul. Cine urăşte o persoană vrea răul acelei persoane. îl putem urî pe Dumnezeu, dar şi pe aproapele.
Este o ură duşmănoasă: când cineva urăşte un duşman sau pe cel care a făcut rău, sau îi poate face rău.
Este o ură de dezgust: când cineva urăşte numai răul (necinstea, cruzimea), care se vede la persoană. Această ură este faptă bună.

Ura ucigătoare

Ura duşmănoasă, în adâncul ei, este ucigaşă. în mod real. Cu adevărat! Mulţi creştini se îngrozesc numai la pronunţarea poruncii a cincea a lui Dumnezeu: "Să nu ucizi". Duhovnicul care ar întreba dacă ai omorât pe cineva, ar auzi imediat un NU răspicat şi repetat.
Dar poate că aproape toţi creştinii se gândesc că poţi ucide un om numai înfingându-i un pumnal între coaste, sau descărcându-i un glonte în inimă, prin ură.
Ura te face să tinzi spre distrugerea altuia şi poate ajunge şi la violenţă extremă. în orice caz, este suficientă ura în inimă şi uciderea deja există, chiar fără violenţă extremă.
Isus a spus clar: "Din inimă vin omorurile" (Mt 15,19). Ura faţă de o persoană este crimă, aşa cum şi dorinţa necurată faţă de o femeie este deja un adulter săvârşit "în inimă" (Mt 5,28).
Ce să spunem despre crimele legalizate prin legea avortului? Copii nenăscuţi şi lipsiţi de apărare sunt loviţi mişeleşte în sânul matern, ucişi fără botez, lipsiţi de Paradis, destinaţi pentru Limbul veşnic. Ce lanţ de nenorociri săvârşeşte mâna ucigaşului!
Nu mai mică ură împotriva vieţii şi împotriva "Dumnezeului celor vii, nu al celor morţi" (Mc 12,27) are în inimă cel care recurge la mijloace anticoncepţionale (pilulă etc.), care face să se săvârşească "ucideri anticipate", cum au fost definite. Cine poate măsura toată ura ucigaşă răspândită în lume şi care lucrează prin avorturi şi anticoncepţionale?
Dacă Rahela plângea asupra poporului său pentru copiii care nu mai erau (Gen 31,15), care nu va fi sfâşierea Maicii Domnului în faţa urii criminale care bântuie pe tot pământul?
Dacă iubirea este perfecţiunea omului, ura este perversiunea omului.

Numai iubire

Creştinii nu pot să urască pe nici un om, pentru că "cine spune că-l iubeşte pe Dumnezeu şi-l urăşte pe fratele său este un mincinos (1In 4,20).
Nu numai atât: "dacă vii să oferi darul tău la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo darul tău, în faţa altarului, şi mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău, apoi întoarce-te şi prezintă darul tău (Mt 5,23-24).
Creştinii nu pot să-i urască nici chiar pe duşmanii lor. Trebuie însă să-i iubească, suferind. "Iubiţi pe duşmanii voştri; faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă calomniază, celui ce te loveşte pe un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt" (Lc6,27-29).
Nu mai trebuie să spunem că această iubire faţă de duşmani "este lucrul cel mai mare", după cum spunea sfântul Augustin, şi este un eroism fără de egal. El nu corespunde desigur cu înclinaţiile noastre naturale. în Vechiul Testament se spunea: "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" (Ex 21,24). Era legea talionului, lege de fier şi necruţătoare. Dar Isus a intervenit şi a curăţit totul. "Aţi auzit ce s-a spus: să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe duşmanul tău. Dar eu vă spun: iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru, care este în ceruri; pentru că face să răsară soarele său şi peste cei buni şi peste cei răi, şi face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare nu fac la fel şi păgânii? Fiţi deci desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit" (Mt 5,43-48).

Iertarea creştină

Din păcate, noi spunem uşor cu buzele cuvintele din rugăciunea Tatăl nostru: "şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri" (Mt 6,12). Dar cu inima de câte ori iertăm într-adevăr pe cei care ne-au făcut rău?
A nu răspunde la salut, a nu-i adresa nici un cuvânt, a nu mai vrea să avem de a face cu cutare persoană... sunt lucruri frecvente între creştini.
Când sfântul Iosif Cafasso voia să convingă un întemniţat să renunţe la orice ură împotriva duşmanilor săi, încerca să-l facă să rostească Tatăl nostru pentru acel agresor. După cuvintele "şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", Sfântul îl întrerupea şi îl întreba dacă le-a spus din toată inima. La răspunsul afirmativ se bucura cu cel închis pentru generozitatea lui în a ierta. Dacă însă răspunsul era negativ, sfântul Iosif îi spunea că avea nevoie de mai mult curaj ca să ceară de la Dumnezeu să fie aspru cu ei, aşa cum el se arăta aspru cu ceilalţi.
Aşa este şi pentru noi. Zadarnic apelăm. Aşa cum iertăm vom fi iertaţi şi noi, pentru că Isus a spus: "Iertaţi şi veţi fi iertaţi... va fi folosită pentru voi aceeaşi măsură pe care aţi folosit-o pentru alţii" (cf. Lc 6,37-38). Depinde de noi, deci, să obţinem o iertare totală de la Dumnezeu.


Pretexte şi scuze

Şi totuşi, pare de necrezut, dar este foarte adevărat că noi adesea invocăm orice scuză pentru a nu ierta, cu toate că constatăm că Dumnezeu este totdeauna gata să ne ierte, că Maica Domnului ne iubeşte mereu, pe noi, care avem o răutate nesecată.
Un brav predicator a adunat laolaltă toate scuzele deşarte, care de obicei se invocă pentru a nu ierta, Iată-le: -
Eu nu reuşesc să-mi înving antipatia pe care o simt în a ierta acea (cutare) persoană. -
Exagerare - răspunde sfântul Ieronim. Dumnezeu nu porunceşte lucruri imposibile. -
Dar mi-a făcut atâta rău! -
Nu trebuie să iertăm pe cei care ne fac bine. -
M-a ruinat, propriu-zis a încercat să-mi distrugă toată averea. -
Fie şi aşa! Dar crezi oare că, alimentând în inimă atâta ură, câştigi ceva? Pentru a te consola de relele suferite, mai adaugi un altul şi încă foarte mare, pentru că Isus a spus clar că acela care nu iartă nu va fi iertat. -
Dar ce va spune lumea? -
Va spune că eşti un creştin!... -
Dar onoarea mea? -
Cea mai mare onoare pentru un creştin este să fii şi să te comporţi ca un fiu al lui Dumnezeu, care este nemărginit de milostiv. -
Dar acea persoană chiar nu merită iertarea mea... -
Se poate, dar iertarea ta a meritat-o Isus Cristos! -
Dar acea persoană va profita de iertarea mea pentru a deveni mai rea. -
Bine, dar tu vei deveni mai bun!

Bine pentru rău

Nu numai că trebuie să iertăm, dar trebuie să răsplătim răul cu binele.
"Nu vă lăsaţi învinşi de rău, dar învingeţi răul cu binele" (Rom 12,21). Aşa face Dumnezeu, care continuă să dăruiască viaţă celui care îl ofensează.
Aşa face şi Maica Domnului, care continuă să iubească pe cel care o face să plângă.
Şi sfinţii ne-au lăsat exemple minunate de biruinţă a iubirii asupra urii.
Când ucigaşul sfintei Maria Goretti s-a prezentat la mama sfintei pentru a-i cere iertare, a auzit răspunzându-i-se: "Cum aş putea să nu te iert şi eu, când Maneta mea deja te-a iertat?" De fapt, eroica fecioară şi martiră, cu puţin timp înainte de a muri, l-a iertat din inimă pe cel care a omorât-o şi, arătându-i-se după moarte, i-a spus că-l vrea cu dânsa în Paradis.
Aceasta a fost "răzbunarea" sfinţilor!
Sfintei Ioana Francisca de Chantal i-a fost omorât soţul la o expediţie de vânătoare. Ea a suferit groaznic, dar a ştiut să ierte într-atât, încât a voit să fie naşa de botez pentru un copil al ucigaşului. Ce lecţie pentru noi, care suntem în stare să nu mai privim în faţă o persoană pentru o simplă nedreptate.
Sfântul Maximilian Kolbe, îndrăgostitul până la nebunie de Neprihănita, în lagărul urii de la Auschwitz îi îndemna pe fraţii săi de suferinţă să învingă ura prin iubire, pentru că - spunea el - "numai dragostea creează". Şi el dobândea această iubire de la Neprihănita, "Maica frumoasei iubiri".

Practică

- Citeşte şi meditează parabola slujitorului neiertător (Mt 18,21-35).
- Oferă ziua pentru toţi cei care au provocat avorturi sau folosesc anticoncepţionale.
- Recită sfântul Rozariu pentru un duşman al tău.

joi, 11 mai 2017

Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a XI-a - 11 mai

MARELE DUŞMAN

Diavolul este marele duşman al omului. Este "duşmanul numărul unu", spunea Sfântul Părinte Paul al VI-lea.
Satana apare de la începutul neamului omenesc şi se prezintă "de la început ucigaş, mincinos şi tatăl minciunii" (In 8,44). A reuşit să-i ducă la cădere pe Adam şi Eva şi a devenit "principele acestei lumi" (2Cor 4,4), acuzatorul fraţilor noştri (Ap 12,10).
Deci, prin păcatul strămoşesc, "toată lumea a fost pusă sub cel rău" (1In 5,19) şi diavolii sunt "stăpânitorii acestei lumi întunecate" (Ef6,12).
Cât apar de întunecoase primele evenimente ale omenirii noi din cauza acestui ucigaş infernal, care are "stăpânirea întunericului!" (1c 22,53).
Padre Pio din Pietrelcina, într-o scrisoare către părintele său spiritual, s-a referit la figura monstruoasă a diavolului, văzut într-o viziune ca o fiinţă groaznică, uriaşă, înalt ca un munte negru...
Sfântul Petru ni-l prezintă sub figura unui leu care mugeşte, mereu gata a ne sfâşia (1Pt 5, 8-9). Cât nu-l torturează invidia că noi putem să ne mântuim! El ne vrea pe toţi cu el în iad.

"Aurora care se ridică..."

Încă o scenă uimitoare, dar care apare la începuturile omenirii subjugate de diavol şi apăsate de păcate: O femeie uimitoare cu Fiul ei "zdrobeşte capul" (Gen 3,15) şarpelui ispititor. Fecioara Neprihănită, biruitoarea diavolului, străluceşte în întunericul păcatului cu Fiul ei Dumnezeiesc. Neprihănita înseamnă înfrângerea diavolului.
Pagina din Geneză, în care însuşi Dumnezeu o prezintă pe Fecioara Neprihănită, este asemănătoare aurorei care se înalţă în mod minunat peste noaptea omenirii păcătoase. Autorul inspirat al cărţii "Cântarea cântărilor" ast-fel exclamă uimit: "Cine este aceasta care se înalţă ca aurora, frumoasă ca luna, aleasă ca soarele, înfricoşătoare ca o armată gata de luptă? (Cânt. 6,9).
Aceasta este Neprihănita, războinica invincibilă, Doamna biruinţelor, groaza diavolilor.
Să ne fie de ajuns a aminti aici un amănunt relatat de sfânta Bernadetta Soubirous despre Neprihănita la Lourdes. Mica vizionară a văzut într-o parte a grotei o turmă de diavoli agitaţi, care scoteau urlete infernale. Înspăimântată, sfânta Bernadetta şi-a ridicat imediat ochii spre Neprihănita. A fost de ajuns ca Neprihănita să arunce o simplă privire aspră către diavoli, ca aceştia s-o ia la goană.
Astfel diavolul, în faţa sfintei Fecioare, arată că este, într-adevăr, ceea ce înseamnă numele Belzebut: un "zeu al muştelor"!

Ispititori în ţinută

Tactica diavolului este de a ademeni simţurile şi imaginaţia omului, pentru a face să păcătuiască spiritul. Se prezintă ca un sfetnic şi ca un slujitor în mare ţinută, oferind de câştigat bunuri şi plăceri seducătoare. Aşa a făcut cu Eva (Gen 3,1-7). Aşa l-a ispitit şi pe Isus în pustiu (Mt 4,1-11) şi pe atâţia sfinţi din toate timpurile: sfântul Benedict, sfântul Francisc de Assisi, sfânta Tereza de Avilla, sfântul Ioan Vianney, sfântul Ioan Bosco, Padre Pio...
Foarte abil şi viclean cum e, el ştie să se folosească de orice pentru a ne ruina; îi este de ajuns: o "privire lipsită de modestie" a lui David, care se uită la Betsabea (2Sam 11,2-26), o lăcomie a lui Esau, care vrea un "blid de linte" (Gen 25,29-34), o alipire de bani, ca a lui Anania şi Safira, care au ascuns banii (Fap 5,1-10).
El încearcă să propună până şi lucruri aparent folositoare pentru suflete. Se ştie că sfântul Ioan Vianney predica foarte simplu, bogat în haruri pentru suflete. Iată că diavolul i s-a prezentat preocupat şi l-a îndemnat să predice într-un chip mai savant şi înalt, asigurându-i faima de mare predicator.
Sfântul a sesizat înşelătoria, a respins ispita şi a continuat să predice simplu şi eficace. Însă a trebuit să plătească cu necazuri, pe cane diavolul, înfuriat, i le făcea ziua şi noaptea.

"Patru nebuni..."

Capodopera artei diavolului este de a-i convinge pe oameni că el nu există. Obţinând acest lucru, e clar, diavolul poate să-i trateze pe oameni ca pe nişte marionete.
O dată, Padre Pio din Pietrelcina a ascultat o predică în care predicatorul nu făcea altceva decât să se întrebe dacă într-adevăr diavolul nu există, cum zic unii. Numai la sfârşit predicatorul a încheiat afirmând existenţa diavolului.
După predică, Padre Pio îl făcu atent pe predicator că atunci când se vorbeşte despre diavol, trebuie spus imediat că el există şi despre acţiunea sa răufăcătoare în lume; numai la sfârşit se poate adăuga: "Sunt apoi 4 nebuni care îndrăznesc să nege existenţa diavolului..."
Aceşti "patru nebuni" astăzi sunt mulţi, chiar în Biserică. Atât de adevărat, încât sfântul Părinte Paul al VI-lea a trebuit să intervină anume cu discurs (la 15 nov. 1972), pentru a întări adevărul de credinţă asupra existenţei diavolului ca persoană, şi pentru a constata cu amărăciune cum "fumul Satanei" începe să afume Biserica.
Altădată Padre Pio i-a spus unei fiice duhovniceşti: "Dacă s-ar putea vedea cu ochii trupului câţi diavoli au invadat pământul, nu s-ar mai vedea soarele!"
Împotriva acestor "apostaţi necuraţi", cum îi numea acelaşi Padre Pio, cât de mare trebuie să fie apărarea noastră!...

"Vegheaţi şi rugaţi-vă"

Isus ne-a făcut atenţi asupra ispitelor diavolului. El ne-a învăţat cuvintele din rugăciunea "Tatăl nostru": "...şi nu ne duce pe noi în ispită..." (Lc 11,4). El ne-a recomandat cu grijă: 'Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită" (Mc 14,38).
Vegherea şi rugăciunea sunt cele două mari puteri ale omului împotriva diavolului. Să ne însuşim această recomandare părintească a lui Padre Pio din Pietrelcina: "Fiul meu, duşmanul nu doarme! Atenţie, cu veghere şi rugăciune! Cu prima îl recunoaştem, cu a doua avem arma pentru a ne apăra".
Vigilenţa ne ajută să recunoaştem ocaziile periculoase (o lectură, un spectacol, o persoană, un loc, o dorinţă...); rugăciunea ne dă puterea de a fugi de primejdii, de a fugi de ocazii, cum recomanda sfântul Filip Neri.
Şi sfântul Augustin ne învaţă că diavolul este numai un câine legat şi poate muşca numai pe cei care se apropie de ei. Deci, staţi departe de el!
Dacă diavolul devine obraznic, să ascultăm cuvântul sfântul Ioan Bosco, care spunea tinerilor săi: "Rupeţi coarnele diavolului prin Spovadă şi Împărtăşanie".

Îi zdrobeşte capul

Sfântul Maximilian Kolbe a scris că astăzi "şarpele îşi înalţă capul în toată lumea, dar Fecioara Neprihănită i-l zdrobeşte cu victorie răsunătoare".
Pentru a-l învinge pe diavol în modul cel mai umilitor, trebuie să alergăm la Neprihănita. Diavolul, în sensul strict al cuvântului, are groază de Aceea care singură "este înfricoşătoare ca o armată rânduită în ordine de bătaie" (Ct 6,9).
Când sfânta Veronica Giuliani era asaltată fizic de diavol, îndată ce reuşea să o cheme în ajutor pe Maica Domnului, diavolul fugea în grabă, urlând: "N-o invoca pe duşmanca mea!"
Rugăciunea mariană (în cinstea Maicii Domnului) cea mai puternică împotriva diavolului este sfântul Rozariu. O dată, în timpul unui exorcism, a fost întrebat de care rugăciune se teme cel mai mult. A răspuns: "Rozariul este biciul meu".
Dacă creştinii ar purta la ei şi ar folosi des acest "bici al diavolilor", câte căderi, nenorociri şi păcate ar fi evitate pe pământ!


Practică

- Să purtăm la noi sfântul Rozariu şi să-l recităm în timp de ispită.
- Să oferim astăzi o mortificaţie a lăcomiei.
- Să citim şi să medităm din Evanghelie pagina cu ispitirea lui Isus din pustiu (Mt 4,1-11).